| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Arătarea lui Iisus înviat “Celor Zece” şi dimensiunea teologic-ioaneică a evenimentului (In. 20,19-23) - O perspectivă exegetică ortodoxă. Studiul analizează arătarea Domnului înviat, Ucenicilor, în seara Învierii. Ceea ce este subliniat, în mod deosebit, este dimensiunea sacramentală a episodului, având în vedere faptul că punctul culminant îl constituie împărtăşirea Duhului Sfânt Ucenicilor şi acordarea puterii depline de a ierta păcatele.
Din perspectiva teologiei ortodoxe, arătarea lui Iisus înviat „Celor Zece”, în seara Învierii, coincide cu instituirea a două Sacramente ale Bisericii: Pocăinţa şi Preoţia. Cuvintele lui Iisus, adresate Ucenicilor: „Precum M-a trmis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. (Şi zicând acestea a suflat asupra lor şi le-a zis:) Luaţi Duh Sfânt; Cărora le veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In. 20:21-23), definesc momentul în care s-a născut viaţa sacaramentală a Bisericii creştine. Aşadar, pentru teologia puternic marcată de prezenţa tainică a lui Hristos în viaţa liturgică a creştinilor, întrucat toate Tainele sunt oficiate de către un preot, dimensiunea sacramentală a vieţii Bisericii s-a născut în ziua Învierii. Duhul Sfânt, care lucrează în Sf. Taine ale Bisericii, nu este altul decât „Duhul Pascal”, împărtăşit direct de către Domnul înviat. Aşadar, Învierea înseamnă o „transformare” a lucrării prepascale a lui Hristos, într-o lucrare reală, prezentă, sacramentală a lui Iisus cel înviat asupra comunităţii creştine, prin Duhul Sfânt prezent în visteria sacramentală a Bisericii.
Cele petrecute în seara zilei Învierii, şi descrise de Evanghelistul Ioan, marchează, între altele, şi două aspecte esenţiale ale consecinţelor evenimentului pascal:
- realitatea pătrunderii lui Iisus, cu trupul, prin uşile încuiate, ceea ce presupune o nouă condiţie a materiei trupului Său de după Înviere, şi prin aceasta semnul unei noi creaţii, născută în ziua Învierii din noua condiţie şi putere a Celui Înviat.
- schimbarea condiţiei Apostolilor, din cea de „chemaţi”, în cea pascală, de „trimişi”, prin umplerea lor de puterea Duhului Sfânt.
|
|
