Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA THEOLOGIA%20GRAECO-CATHOLICA%20VARADIENSIS - Ediţia nr.1 din 2005  
         
  Articol:   TEOLOGIA MORALĂ – ŞTIINŢĂ TEOLOGICĂ. SPRE O ÎNŢELEGERE A TEOLOGIEI MORALE CA ŞTIINŢĂ CU ADEVĂRAT TEOLOGICĂ / TEOLOGIA MORALE – SCIENZA TEOLOGICA. VERSO UNA COMPRENSIONE DELLA TEOLOGIA MORALE IN QUANTO SCIENZA GENUINAMENTE TEOLOGICA .

Autori:  VIRGIL CREŢU.
 
       
         
  Rezumat:  Teologia morală – ştiinţa teologică. Spre o înţelegere a teologiei morale ca ştiinţă cu adevărat teologică. Tematica abordată face parte dintr-o dezbatere mai vastă, care a început după Conciliul Vatican II, conciliu de o mare importanţă pentru înţelegerea şi dezvoltarea teologiei morale ca ştiinţă teologică, întrucât actuala teologie se prezintă ca o tentativă sistematică de elaborare, într-o manieră lentă dar sigură, solicitările şi orientările conciliare, încercând să se dea o formă acestei erupţii spirituale în toată neîmplinirea sa.În „Gaudium et Spes”, în mod special este indicată direcţia de cercetare şi studiu cu ajutorul căreia să se prezinte în mod fidel doctrina creştină, prezentarea adecvată a adevărului de credinţă şi cel derivat din acesta, adevărul moral, pentru ca acesta să devină cu adevărat un mesaj universal, accesibil, demn să se impună în coştiinţa oamenilor epocii moderne. Când Magisterul bisericii îşi exprimă învăţătura, nu-şi limitează discursul doar la cei ce cred explicit în Cristos, dar are pretenţia plauzibilităţii universale, iar când învăţătura sa se extinde în planul moral, vorbeşte ca reprezentant autorizat al întregului neam omenesc.Subliniind precedenţa şi primatul experienţei unei credinţe de origine atematică, imediat se face apel la valoarea explicită, deci tematică şi comprehensibilă a experienţei morale umane. Cu alte cuvinte există mistere ale credinţei, dar nu pot exista norme misterioase de acţiune morală al căror conţinut să nu poată fi determinat într-un mod clar şi univoc, de unde derivă posibilitatea şi obligativitatea unei adeziuni universale la adevărul moral. În căutarea şi „descoperirea” graduală a lui Dumnezeu, apare întregul proces de descifrare a adevărului moral însuşi. Împreună cu descoperirea adevăratului „chip” al lui Dumnezeu, în acelaşi timp se păşeşte la descoperirea adevărului moral. Teonomia de o parte şi autonomia de cealaltă parte sunt cele două puncte centrale care sunt relaţionate.  
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă