Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Noile zone metropolitane, fără graniţe şi extinse neîncetat, conţin urme a ceea ce Jean-Luc Nancy numeşte „comunitate absentă”, de oameni care trăiesc pentru o lungă perioadă de timp în aceleaşi cadre spaţiale. În acest articol, încercăm să evidenţiem felul în care literatura franceză, prin romanele Un an şi Au piano ale lui Jean Echenoz (Goncourt prize 1999), reprezintă ruperea ţesăturii comunitarianismului în bucăţi marginale mici de viaţă comunitarianistă la periferia noilor oraşe occidentale, practicată ca o regresie culturală într-un mod original, natural de trai. Literatura franceză nouă poate fi astfel considerată ca realizând ceea ce Jean-Luc Nancy numeşte „comunism literar”, ca proiect estetic născut dintr-o dorinţă reprimată sau nostalgie de comunitate, imposibil de realizat astfel decât ca o creaţie artistică sau ca gândire filosofică. Aceste două romane franceze sunt, într-un fel, fiecare un adio adresat unei Europe idilice comunitarianiste, transformată complet astăzi de instabilitatea capitalistă şi proiectului comunist, abandonat ca fiind un fals Paradis, preferându-se nenorocul libertăţii.

Cuvinte-cheie: comunitate, comunitate absentă, Jean-Luc Nancy, literatură franceză, Jean Echenoz, comunism.