Abstract: Metafora firului în imaginarul lingvistic al folclorului. În studiul nostru, analizăm conceptualizarea ideii de creație în imaginarul lingvistic al comunităților tradiționale românești, cu ajutorul unor metafore provenite din sfera industriei casnice, și anume firul, pânza, prosopul, batista, basmaua, brâul etc. Exploatând câteva teorii venite dinspre lingvistica cognitivă și dinspre etnolingvistică, cercetăm nu doar modalitățile de reprezentare a facerii lumii, ci și ale altor forme de „creație,” cum ar fi crearea legăturilor umane, atât între cei vii, cât și între vii și morți. În acest scop, urmărim câteva date lingvistice care încifrează conceptul de creație, identificate în texte folclorice precum bocete, descântece, colinde, basme, legende cosmogonice etc. Pentru o corectă interpretare a lor, invocăm corespondența cu credințele populare, cu practicile rituale sau cu elementele de patrimoniu material, fără de care nu am putea înțelege semnificațiile cele mai adânci. În final, rezultatele analizei scot în evidență însemnătatea firului-sâmbure, ca metaforă-nucleu responsabilă de realizarea mai multor tipuri de creație, la diferite niveluri ale existenței. Metafora firului susține schema imaginară a urzirii și a țeserii, care a modelat reprezentările despre nașterea pânzei uriașe a lumii. Analizând multiplele obiecte, legături și corespondențe realizate cu ajutorul firului, putem înțelege, mai bine, că lumea folclorică însăși este o vastă țesătură, ale cărei fire rămân vizibile, adesea, doar pentru cei inițiați.

Cuvinte-cheie: creație, cosmogonie, fir, pânză, prosop, batistă, basma, brâu, punte, pod, legătură