| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Pornind de la o lucrare lexicografică a dialectului “romagnolo” (Ercolani, Vocabular romagnolo-italian), vom încerca să contribuim la o chestiune larg dezbătută a ultimului deceniu: în ce măsură putem prevedea sensul unui cuvânt derivat pornind de la sensul lui de bază ? Alegerea unui dialect (și nu al unei limbi naționale), și a unei categorii restrânse de cuvinte , (perechile de verbe compuse de la același substantiv) a fost realizată cu scopul de a face monstra mai practică și mai ușor de concentrat pe un anumit caz favorabil. În urma unui studiu asupra 116 perechi care se pliază pe această definiție, am ajuns la concluzia că înțelesul a ¾ din ele poate fi construit în mod corespunzător pe baza a patru reguli (WFR) care corespund unui număr de patru tipuri de cuvinte derivate (cu prefixul in-/s-/ infixul –ac-/ fără prefix). Se pare că principalele obstacole care stau în calea unei descifrări corecte sunt despărțirile semantice a rădăcinii (polisemie) pe de-o parte, și pe de altă parte, extragerea doar din unul din semele sale (metafora) ; în cazul idiosincraziei și a polisemiei a afixelor, acestea sunt dimpotrivă destul de reduse. Putem concluziona că există niște sisteme lingvistice unde lizibilitatea derivată îi permite vorbitorului să își forrmeze, pornind de la cazuri favorabile (precum aceste perechi de denominative care în mod clar se opun derivării pe perechi), reguli semantice care atribuie un anume sens fiecărui tip mod morfologic.
Cuvinte cheie: romagnolo, verb denominativ, sem, derivare |
|
