| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: In opera lui Julio Cortázar, scriitor argentinian, reprezentant de seamă al curentului literar cunoscut sub numele de boom-ul hispanoamerican, una din temele predominante este cea fantastică. Situându-se în linia de descendenţă directă a modernismului hispanic, curent literar dominant în literatura spaniolă cât şi în cea a ţărilor din America Latină la începutul secolului XX, pentru scriitorul argentinian cercetarea zonelor ascunse, misterioase ale lumii înconjurătoare ori a profunzimilor nebănuite ale sufletului omenesc a constituit o preocupare constantă. O modalitate provocatoare pe care Cortazar o propune cititorului, de a descifra - sau, poate, a încifra- enigmele ce ne înconjoară este cea a lecturii universului în cheie fantastică. După cum ştim, fantasticul în artă şi îndeosebi în literatură este o temă veche despre care s-au scris sute de cărţi care au încercat să-l circumscrie conceptual şi să-i delimiteze graniţele în raport cu alte concepte literare învecinate. Un studiu clasic este cel al lui Tzvetan Todorov, care postulează un principiu fundamental al oricărei ficţiuni fantastice: acela al ambiguităţii, al perpetuării neliniştii, al absenţei oricărui răspuns definitiv, element absolut necesar pentru a evita riscul ca demersul fantastic să alunece fie spre alegorie fie spre miraculosul pur, caracteristic basmelor. |
|
