Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA PHILOLOGIA - Ediţia nr.3 din 2009  
         
  Articol:   INTERACTION VERBALE ET STÉRÉOTYPIE LANGAGIÈRE EN ROUMAIN. QUELQUES EXEMPLES DE STRUCTURES VERBALES D’AMORCE, DE RELANCE OU DE REPRISE DE LA COMMUNICATION / INTERACŢIUNE VERBALĂ ŞI STEREOTIPIE A LIMBAJULUI ÎN ROMÂNĂ. CÂTEVA EXEMPLE DE STRUCTURI VERBALE DE LEGĂTURĂ, INIŢIERE SAU RELUARE A COMUNICĂRII.

Autori:  CARMEN MIHAI.
 
       
         
  Rezumat:  Limba română este surprinzător de bogată în privinţa dezvoltării practicilor verbale care merită atenţia cercetătorilor. Din punct de vedere istoric, în aceeaşi categorie se înacadrează folosirea cuvintelor şi relaţiile care leagă expresiile de gânduri în comunicarea de zi cu zi. Această folosire zilnică a ceea ce e dincolo de cuvinte reprezintă un subiect ce merită a fi analizat nu doar din perspectiva unui vorbitor bilingv, ci şi din punct de vedere ştiinţific. Acolo unde limba română nu impune nicio precizie în acceptarea plasticităţii.unui lingvist, limba franceză are nevoie de o identificare de necontestat, micşorând în acest fel posibilitatea de ambiguitate. În română, asemenea instrumente folositoare şi necesare în comunicare sunt structurile de incheiere, de reluare şi de rezumare a conversaţiei. Ce ar putea să exprime „înţelegi” sau „ai inţeles„ , însoţite de gesturi, mimică şi alte metode de comunicare non-verbală, dacă nu mesajul în sine ? Este aceasta o strategie comunicaţională prin care se doreşte cel puţin transmiterea şi inţelegerea mesajului (precum în italiană: capisci ? hai capito ?) sau e mai degrabă dorinţa vorbitorului de a atrage atenţia receptorului asupra reformulării înţelesului ? „În fine, mă rog, adică, aşa” sunt caracterizate de o considerabilă fluctuaţie semnatică datorată unui element metodic remarcabil (responsabil pentru acest fenomen). Articolul este o analiză a contextului şi a interacţiunii care ne permit să evidenţiem specializarea acestor instrumente lingvistice purtătoare de sensuri.

Cuvinte cheie: strategie comunicaţională, stereotipii lingvistice, înteles, română, interacţiune verbală.
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă