Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA PHILOLOGIA - Ediţia nr.3 din 2001  
         
  Articol:   PROFESORUL MIRCEA ZDRENGHEA (1914-2001).

Autori:  G. GRUIŢĂ.
 
       
         
  Rezumat:   Ne-a părăsit, la început de veac şi de mileniu, profesorul Mircea Zdrenghea, reprezentant de seamă al şcolii lingvistice clujene. Alături de Ion Pătruţ, Romulus Todoran, Vasile Breban etc., făcea parte din generaţia de mijloc, care, spre deosebire de întemeietori, era un produs exclusiv al universităţii din capitala Transilvaniei. Am lucrat ani buni în preajma sa, ca student, asistent şi colaborator, în cadrul Catedrei de limba română, al cărei şef a fost. Am avut suficiente ocazii să-l cunosc, ca cercetător şi dascăl, dar şi în împrejurări care depăşeau zona strict profesională. Specialiştii l-au apreciat pentru cercetările sale în domeniul gramaticii şi al dialectologiei, dar studenţii l-au îndrăgit pentru vocaţia sa de om al catedrei. Asupra acestui ultim aspect aş vrea să insist mai mult, întrucît, spre deosebire de opera scrisă, cea didactică nu e consemnată decît în memoria învăţăceilor şi a colegilor apropiaţi, cu întîmplătoare prelungiri, uneori deformate, în folclorul universitar. Mircea Zdrenghea a fost, indiscutabil, un dascăl iubit de studenţi. Popularitatea sa nu era una superficială, incompatibilă cu eficienţa profesională. Dimpotrivă, multe serii de profesori de limba română, oameni de succes în meseria lor, afirmă cu recunoştinţă că au învăţat gramatica pe care o ştiu (morfologia, în primul rînd) de la profesorul Mircea Zdrenghea. Harul său didactic se manifesta în echilibrul pe care îl realiza între rigoarea ştiinţifică a conţinutului şi accesibilitatea metodologică a expunerii. Traducea într-o terminologie familiară conceptele greoaie ale noilor metode de cercetare, le explica pe îndelete, cu claritate, le făcea digerabile. O disciplină aridă, cum este morfologia, devenea accesibilă tocmai prin accentul pus pe aspectul metodologic, fapt neglijat de mulţi colegi universitari.  
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă