Contemplarea limbii japoneze – expresiile idiomatice ca experienţa culturală a creativităţii lingvistice. Acceptând natura semiotică a limbajului ca un datum şi abordând creaţia lingvistică ca un fapt determinat de necesităţile comunicării verbale, studiul de faţă îşi focalizează atenţia asupra expresiilor idiomatice ca vehiculi ai sensului cultural în limba japoneză. Nu foarte îndepărtată de proverb prin funcţia conativă pe care o experimentează şi evidenţiază, expresia idiomatică, unitate complexă sintactico-semantică, substituibilă adesea cu un cuvânt, poate fi interpretată ca semn cu un caracter semiotic dintr-un sistem semnificativ al mentalităţii unui grup etnic. Formă fixă aparţinând tezaurului lexicalizat al unei limbi, structura idiomatică japoneză, rezultat al unor fenomene lingvistice de tip sintactic ce exploatează posibilităţile sistemului în scopul expresivităţii, interpretată nu doar ca o reacţie emoţională sau informaţie perceptuală, ci şi ca o cunoaştere enciclopedică, impune, prin contextul lingvistic şi cel extra-lingvistic cu care operează, o abordare hermeneutică, pe un fundal inter- şi multidisciplinar.

Cuvinte-cheie: expresie idiomatică, limba japoneză, creativitate lingvistică, semiosferă culturală, individualitatea limbii.