Rezumat: Despre “țesătura limbii”. Metafore prin care se promovează de-scriptivismul/prescriptivismul în câteva dicționare englezești și românești. Relația dintre limbă și identitatea națională a făcut obiectul a numeroase cercetări. Subiectul este unul vast și complex, însă în contribuția de față ne propunem să acordăm atenție în special modului în care legătura care a fost stabilită între „limba maternă” și „pământul strămoșesc” a avut drept consecință (și) instituirea unor politici lingvistice menite să o protejeze pe prima (și, prin implicație, pe cel de al doilea) de orice influență considerată dăunătoare. Mai precis, ne propunem să trecem în revistă câteva dicționare elaborate în Marea Britanie și în România între mijlocul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XX-lea pentru a compara maniera în care lucrările respective se poziționează în chestiunea descriptivismului /prescriptivismului în lexicografie. Câteva date privind contextul istoric și cultural vor fi necesare, însă cea mai mare parte a articolului de față va fi dedicată inventarierii și analizei metaforelor de care s au servit lexicografii, dar și alți specialiști care au avut un cuvânt important de spus în alcătuirea lexicoanelor, pentru a și susține argumentele în favoarea sau împotriva descriptivismului / prescriptivismului.

Cuvinte-cheie: metaforă despre limbă, lexicografie, dicționar, descriptivism, prescriptivism, purism