Rezumat: Instrumentarul legitimator al imnurilor comuniste românești. Ideologie și imaginar lingvistic. Imnurile se asociază cu națiunea și fac parte din instrumentarul ei legitimator. Interpretarea completă a acestor creații trece, de obicei, prin analiza imaginarului lingvistic, respectiv a mitemelor epocii, a reprezentărilor inconștiente ale comunității, identificabile în versurile patriotice ritmate. Miturile naționale, reciclate în cântecele patriotice pe care le-au creat românii începând cu secolul al XIX-lea, au fost colorate diferit, în funcție de ideologia epocii. În perioada 1948-1989, în cele trei imnuri naționale, poate fi „citită” însă o dublă orientare: insinuarea firească a proiecțiilor inconștiente ale comunității, pe de o parte, și evidența încărcăturii ideologice, menite să schimbe reprezentările românilor despre realitatea națională, pe de altă parte. Așadar, imnurile Zdrobite cătușe, Te slăvim, Românie și Trei culori marchează etape diferite ale discursului comunist, chiar dacă aparent reiau aceleași motive specifice imaginarului vremii: patria, drapelul, proletariatul, trecutul victorios, viitorul luminos și dușmanii „zdrobiți”. Explorarea imaginarului lingvistic pune în evidență modificările încărcăturii semantice și simbolice, de la un imn la altul.

Cuvinte-cheie: imaginar național, legitimare identitară, miteme, imnuri, patrie, ritual, comunism, limbă de lemn