Rezumat: Clovnul ‒ o metaforă pentru identitatea artistului în circul istoriei și al existenței la Matei Vișniec și Norman Manea. Articolul va evidenția afinităţi și diferenţe în modul în care Norman Manea și Matei Vișniec, doi scriitori marcanți ai exilului românesc din anii ’80, povestesc eșecul existențial în romanul Plicul negru și respectiv în piesa Angajare de clovn, recurgând amplu la instrumentele unui imaginar de natură intens poetică. Reprezentările onirice, care capătă conotații opuse în tramele celor doi autori, precum și anumite imagini-metafore elaborate după modele oferite de Federico Fellini, evidențiază aspecte care disting perspectiva exprimatǎ de fiecare scriitor referitoare la semantica densǎ şi amplǎ a circului. Ȋn piesa lui Matei Vișniec, toposul circului se declinǎ ȋn formele precaritǎții, care defineşte condiţia artistului precum şi pe cea general umană – ameninţată perpetuu de trecerea inexorabilă a Timpului. Cât priveşte romanul lui Norman Manea, scriitorul concentreazǎ ȋn aceastǎ tramǎ percepția Istoriei ca manifestare bufonescă şi vulgară, care condamnǎ individul, artistul în primă instanţă, la statutul de victimă. În acest mod, Manea și Vișniec explorează, de fapt, formele de manifestare proprii unui imaginar cultural și lingvistic legat de reprezentarea identității individuale și colective.

Cuvinte-cheie: clovn, circ, artist, dictator, istorie, teatru în teatru, poeticitate