STUDIA UNIVERSITATIS

Observaţii asupra statutului morfematic şi a segmentării grafice în arbore ale lui –ă final românesc în contextul substantivelor comune derivate moţional. Lucrarea de faţă reprezintă rezultatele unei cercetări de morfologie a limbii române contemporane şi vizează situaţiile în care –ă final apare în clasele lexico-gramaticale flexibile specifice acestui sistem lingvistic, cu privire specială asupra substantivelor comune primare şi derivate moţional. În toate aceste situaţii, ca note comune, s-a stabilit încadrarea morfematică a lui –ă final, iar, în ceea ce priveşte substantivele derivate moţional, în vederea respectării unei compatibilităţi între statutul morfematic al acestuia şi segmentarea grafică în arbore a lexemelor în care apare, s-a ales, ca validă, doar o variantă de segmentare dintre trei posibile, în cazul celor „neacceptate”, invocându-se şi „viciile de analiză”. S-a dovedit că, în clasa substantivelor comune, există două situaţii ale derivării moţionale în care -ă apare la finalul lexemelor, purtând denumirea comună de morfem lexico-gramatical: atunci când acest segment de expresie este şi sufix derivativ, şi flectiv de tip desinenţă, coincizând în toată lungimea sa cu ambele; atunci când acelaşi segment de expresie este şi un alomorf al sufixului derivativ, şi flectiv de tip desinenţă, coincizând în toată lungimea sa numai cu flectivul. Astfel, în aceste contexte, urmărind simultan statutul morfematic şi segmentarea grafică în arbore, s-a conchis că, în planul denumirii, -ă final are rol cumulant, deoarece cumulează două tipuri opozabile de conţinut, lexical şi gramatical, iar, în planul expresiei, are rol decumulant, -ă final fiind nevoit să apară deopotrivă pe ambele poziţii în cadrul segmentării grafice: în stânga, alături de rădăcină, ca sufix derivativ moţional, în dreapta, ca flectiv de tip desinenţă tocmai pentru a respecta această denumire.

AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN ROMÂNA ENGLISH INFO PARTENERI ADRESE DE CONTACT ACCES PARTENERI FORMULAR ABONAMENT NEWSLETTER & DOWNLOAD CELE MAI NOI APARITII APARITII ÎN ANUL CURENT TOATA ARHIVA STUDIA CAUTARE ÎN ARHIVA ISTORIE PREZENT SCOP SI OBIECTIVE ECHIPA


	Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.


	STUDIA PHILOLOGIA - Ediţia nr.1 din 2020

	Articol:	OBSERVAŢII ASUPRA STATUTULUI MORFEMATIC ŞI A SEGMENTĂRII GRAFICE ÎN ARBORE ALE LUI –Ă FINAL ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL SUBSTANTIVELOR COMUNE DERIVATE MOŢIONAL / OBSERVATIONS ON THE MORPHEMATIC STATUS AND ON THE PARSING OF THE ROMANIAN FINAL VOWEL –Ă IN COMMON NOUNS FORMED THROUGH MOTIONAL DERIVATION. Autori: DIANA-MARIA ROMAN.


	Rezumat: DOI: 10.24193/subbphilo.2020.1.17 Published Online: 2020-03-20 Published Print: 2020-03-20 pp. 243-261 VIEW PDF: FULL PDF *Observaţii asupra statutului morfematic şi a segmentării grafice în arbore ale lui –ă final românesc în contextul substantivelor comune derivate moţional. Lucrarea de faţă reprezintă rezultatele unei cercetări de morfologie a limbii române contemporane şi vizează situaţiile în care –ă final apare în clasele lexico-gramaticale flexibile specifice acestui sistem lingvistic, cu privire specială asupra substantivelor comune primare şi derivate moţional. În toate aceste situaţii, ca note comune, s-a stabilit încadrarea morfematică a lui –ă final, iar, în ceea ce priveşte substantivele derivate moţional, în vederea respectării unei compatibilităţi între statutul morfematic al acestuia şi segmentarea grafică în arbore a lexemelor în care apare, s-a ales, ca validă, doar o variantă de segmentare dintre trei posibile, în cazul celor „neacceptate”, invocându-se şi „viciile de analiză”. S-a dovedit că, în clasa substantivelor comune, există două situaţii ale derivării moţionale în care -ă apare la finalul lexemelor, purtând denumirea comună de morfem lexico-gramatical: atunci când acest segment de expresie este şi sufix derivativ, şi flectiv de tip desinenţă, coincizând în toată lungimea sa cu ambele; atunci când acelaşi segment de expresie este şi un alomorf al sufixului derivativ, şi flectiv de tip desinenţă, coincizând în toată lungimea sa numai cu flectivul. Astfel, în aceste contexte, urmărind simultan statutul morfematic şi segmentarea grafică în arbore, s-a conchis că, în planul denumirii, -ă final are rol cumulant, deoarece cumulează două tipuri opozabile de conţinut, lexical şi gramatical, iar, în planul expresiei, are rol decumulant, -ă final fiind nevoit să apară deopotrivă pe ambele poziţii în cadrul segmentării grafice: în stânga, alături de rădăcină, ca sufix derivativ moţional, în dreapta, ca flectiv de tip desinenţă tocmai pentru a respecta această denumire. Cuvinte-cheie:* statut morfematic, derivare moţională, morfem lexico-gramatical, segmentare grafică, sufix derivativ, flectiv, rădăcină, radical.




			Revenire la pagina precedentă