AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
|
|||||||
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|||||||
STUDIA MUSICA - Ediţia nr.2 din 2021 | |||||||
Articol: |
BREATHING TECHNIQUES IN THE PARIS SINGING TREATISE (MÉTHODE DE CHANT, PARIS, 1803) / TEHNICI DE RESPIRAȚIE DIN METODA DE CÂNTAT PUBLICATĂ LA PARIS LA 1803 (MÉTHODE DE CHANT, PARIS, 1803). Autori: ANCA SIMILAR. |
||||||
Rezumat: DOI: 10.24193/subbmusica.2021.2.16 Published Online: 2021-12-22 Published Print: 2021-12-30 pp. 239-246 VIEW PDF FULL PDF REZUMAT. Acest articol încearcă să identifice tehnicile de respirație propuse în tratatul publicat în 1803 la Paris. Metoda ne oferă descrierea mișcărilor respiratorii practicate de cântăreți înainte de instituționalizarea cunoștințelor conform cercetărilor științifice dedicate vocii. Scopul școlii franceze era de a produce un ton natural și de a oferi frumusețe în actul de a cânta fără limitări fizice sau excese impuse corpului sau vocii. Am constatat că școala franceză își propune să respecte lungimea propozițiilor sau frezelor și asta în detrimentul calității sunetului emis. În ceea ce privește fiziologia respirației, metoda folosește analogii cu imagini care permit cântăreților să-și imagineze ceea ce este „ascuns” în corpul lor și să explice funcționarea diferitelor părți anatomice în conformitate cu „sarcinile” care le sunt atribuite. Profesorii acestei metode sugerează practicantului să nu se gândească la respirație și folosesc termenul de respirație naturală, deoarece autorii consideră că nu există nici o diferență între respirația necesară pentru a cânta și respirația necesară pentru a vorbi. Abstracția lor este că interpretul nu se gândește la respirație în timp ce vorbește, deci nu este nevoie de un proces de gândire orientat spre respirație nici în timpul cântatului. Cuvinte cheie: școala de canto franceză, respirația naturală. |
|||||||