Între compozitorul Paul Constantinescu și bizantinistul Pr. I. D. Petrescu, multă vreme colaboratori în plan artistic, a izbucnit un conflict intens mediatizat în lumea muzicală, în urma căruia compozitorul a anunţat cu convingere că a distrus o partitură impresionantă, rod al muncii celor doi, Oratoriul de Paşti – Patimile Domnului. În contextul acestei polemici care viza paternitatea asupra oratoriului mai sus amintit, ne gândim ce dramă va fi trăit Paul Constantinescu în momentul în care a luat hotărârea „să ardă” o lucrare pentru care a depus toată energia şi priceperea sa artistică mai bine de 10 ani! Paul Constantinescu a rescris oratoriul, eliminând orice colaborare cu Părintele Petrescu. Şi, cu toate acestea, deşi toată presa de specialitate a perpetuat această informaţie iar cei mai apropiaţi prieteni ai compozitorului au confirmat cu tărie că partitura primei versiuni a oratoriului a fost distrusă, după 70 de ani de la nefericitul conflict, partitura a supravieţuit scăpând ca Moise „în coşul cu papură”, găsindu-se în biblioteca UCMR. Este partitura originală, singura partitură generală în manuscris, aşa cum a fost cântată în 1946, cu George Enescu şi cu Constantin Silvestri la pupitru. Studiul Odiseea unui oratoriu pierdut urmărește această partitură după dispariția ei și toate indiciile până la redescoperire.

Cuvinte cheie: oratoriu, monodie bizantină, polemică, libret, muzică bisericească, melodie.