Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA MUSICA - Ediţia nr.1 din 2012  
         
  Articol:   NICOLAS ASTRINIDIS (1921-2010): LIMBAJUL SĂU COMPONISTIC ÎN ‘DEUX PIÈCES EN STYLE GREC’ (DOUĂ PIESE ÎN STIL GREC). PENTRU VIOARĂ ŞI PIAN / NICOLAS ASTRINIDIS (1921-2010): COMPOSITIONAL LANGUAGES IN HIS ‘DEUX PIÈCES EN STYLE GREC’ FOR VIOLIN AND PIANO.

Autori:  .
 
       
         
  Rezumat:  

Reprezentanţii Şcolii Naţionale Greceşti au urmat diferite tendinţe stilistice, conform pregătirii lor profesionale şi preferinţelor estetice. Astfel, în întreaga operă a acestor compozitori, sunt utilizate elemente care provin din clasicism, romantism, impresionism sau chiar modernism, în combinaţie cu timbre ale muzicii tradiţionale bizantine şi greceşti. Diferitele abordări componistice nu numai că se învârt în jurul incompatibilităţilor de fond dintre toate aceste entităţi muzicale menţionate, dar, mai mult, ele diferă în mod semnificativ, unele de altele, datorită modalităţilor individuale de manevrare şi echilibrare a sintezei acestor carateristici „divergente” din punct de vedere stilistic. Nicolas Astrinidis a venit în contact cu cultura multor ţări. El poate fi caracterizat ca un muzician „integrat”, având în vedere faptul că abilităţile sale artistice au atins cel mai înalt nivel în domenii ca interpretarea pianistică, dirijat de orchestră şi compoziţie muzicală. Mai mult, colaborările sale în calitate de pianist cu unii dintre cei mai importanţi solişti ai generaţiei sale au dus la o cunoaştere aprofundată a tehnicilor instrumentale. În această lucrare sunt analizate limbajele componistice din piesele sale, intitulate ‘Deux Pièces en Style Grec’ pentru vioară şi pian (compuse în 1947). Aceste piese dovedesc o sinteză inventivă între tehnicile componistice şi abordările estetice din muzica occidentală, pe de o parte şi muzica tradiţională grecească, pe de altă parte.

Cuvinte cheie: Nicolas Astrinidis, muzică occidentală, romantism, impresionism, modernism, muzică bizantină, muzică tradiţională grecească, Şcoala Naţională Greacă, pian, vioară.

 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă