AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
|
|||||||
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|||||||
STUDIA IURISPRUDENTIA - Ediţia nr.3 din 2019 | |||||||
Articol: |
ASPECTE PRIVIND EVOLUȚIA ȘI APLICABILITATEA BUNEI-CREDINȚE ÎN DREPTUL ROMAN / ASPECTS REGARDING THE EVOLUTION AND APPLICABILITY OF BONA FIDES IN ROMAN LAW. Autori: CRISTINA POP. |
||||||
Rezumat: La Roma, arealul relației omului cu divinitatea a fost matca în care a apărut și s-a dezvoltat conceptul de obligație mutuală, fides. Pe de o parte, aceasta presupunea respectarea cu scrupulozitate a religiei strămoșești, îndeplinirea întocmai a promisiunilor făcute divinității, iar pe de alta, fides reprezintă și o trăsătură de ordin moral a celui în cauză. A fi de bună-credință înseamnă a da dovadă de loialitate, sinceritate, onestitate; a-ţi respecta cuvântul dat, a-ţi ţine promisiunea făcută. Ulterior, termenul în cauză a fost transformat într-un concept juridic, devenind ceea ce cunoaștem astăzi ca bona fides. Utilizat inițial în epoca republicană, întâlnim conceptul de bună-credință în cele mai vechi surse de drept civil clasic, ca Edictul Perpetuu și Instituțiile lui Gaius, și o găsim aplicată inclusiv în dreptul imperial, dovadă fiind Corpus Iuris. Va fi studiat în facultăţile erei medievale și va primi un loc de cinste în dreptul civil occidental. Probitatea, diligența, liceitatea și abținerea de la păgubirea altuia (alterum non laedere), ca elemente componente ale bona fides, au tradus, în plan juridic, acel honeste et recte vivere preluat de la stoici și s-a perpetuat în contemporaneitate ca principiu de drept indispensabil raporturilor contractuale. Cuvinte-cheie: fides, bona fides, acţiuni de bună-credinţă, oportere ex fide bona, exceptio doli, pretor, formula de judecată, echitate. |
|||||||