Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA HISTORIA - Ediţia nr.Sp.%20Issue din 2013  
         
  Articol:   MIRACOLELE DIN SEC. AL XVIII-LEA ALE SF. IOAN CEL NOU ŞI IMPACTUL LOR ASUPRA CULTULUI ACESTUI SFÂNT ÎN MOLDOVA PRE-MODERNĂ / SEVENTEENTH CENTURY MIRACLES OF ST. JOHN THE NEW AND THEIR IMPACT ON HIS CULT IN EARLY-MODERN MOLDAVIA.

Autori:  . 		 
       
         
  Rezumat:  Anterior preţioasei mărturii a lui Petru Movilă, despre trei dintre minunile recente săvârşite de Sfântul Ioan cel Nou, izvoarele interne păstrate nu conţin nicio referire la activitatea miraculoasă a moaştelor sale de la Suceava, pentru primele două secole de la adoptarea cultului în Moldova. Această tăcere a surselor a condus la un anumit scepticism în literatura de specialitate privind manifestarea puterilor miraculoase ale moaştelor în discuţie, crezându-se chiar că înainte de primele decenii ale secolului al XVII-lea Sf. Ioan a rămas mai degrabă un ”deus otiosus”. Prin repertorierea şi evaluarea tuturor mărturiilor directe sau indirecte referitoare la virtuţile taumaturgice ale Sf. Ioan cel Nou, studiul de faţă ajunge la concluzii diferite în acest sens. Deşi disparate şi foarte laconice, cele câteva indicii păstrate sugerează că moaştele martirului venerat la Suceava erau percepute ca făcătoare de minuni şi în secolele XV-XVI. În lipsa unor descrieri mai specifice, se poate presupune că era vorba predominant despre tămăduiri miraculoase la racla sfântului, care atrăgeau forme locale de pelerinaj, determinând totodată răspândirea faimei de taumaturg a Sf. Ioan şi în spaţii mai îndepărate, chiar până la Moscova.
În mod evident însă, venerarea publică a moaştelor în legătură cu virtuţile lor miraculoase s-a accentuat la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui următor, de când datează şi primele încercări mai sistematice de a consemna în scris aceste minuni, culminând cu lucrarea manuscrisă a lui Petru Movilă. Raportând cele trei naraţiuni ce îl au ca protagonist pe Ioan cel Nou la scopurile generale ale întregii scrieri şi la climatul religios în care a fost redactată, dar şi în relaţie cu evoluţia internă a cultului, a doua parte a studiului de faţă se concen-trează pe analiza minunilor pre-moderne ale sfântului şi a impactului lor asupra devoţiunii populare dedicate acestuia. Consecinţă şi nu cauză a revalitalizării cultului în epocă, în versiunea consemnată de către Petru Movilă, ele reflectă proiecția elitei ecleziastice asupra venerării moaştelor de la Suceava şi a modelelor devoţionale recomandate în acest sens. Pe fundalul interesului crescut pentru miraculos specific epocii, caracterul diferit al acestor intervenţii divine comparativ cu perioada precedentă, conturează nu atât profilul unui sfânt taumaturg, cât a unui revelator al dreptei credinţe şi apărător al Ortodoxiei în contextul polemicilor confesionale ale timpului, dar şi protector eficient al întregii comunităţi aflate sub patronajul său.

Cuvinte cheie: Sf Ioan cel Nou de la Suceava, Petru Movilă, cultul sfinţilor, miracole, venerarea populară a sfinţilor 		 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă