| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: În 1934, Nicolae Lupu publica în revista Blajul un articol intitulat Din nedreptăţile istoriei, episcopul Ioan Bob de la Blaj, încercând să realizeze astfel o reevaluare în sens pozitiv a activităţii uneia dintre personalităţile cele mai controversate din istoria Bisericii Unite. Era, de asemenea, un demers de reparaţie morală, considerat necesar datorită aprecierilor mai degrabă negative de care ierarhul amintit a avut parte în istoriografia română de până atunci. Această imagine s-a datorat în mare măsură relaţiei tensionate pe care Ioan Bob a avut-o cu Petru Maior si modului în care a fost prezentat în scrierile celui din urmă. În „disputa” de peste secole, ce a fost întreţinută de istorici, ierarhul înzestrat cu spirit practic si preocupat de administrarea vastei sale dieceze a pierdut categoric în faţa omului de cultură si a liderului unei întregi generaţii, care a fost Maior. Această cheie de lectură aplicată păstoririi lui Bob s-a menţinut în linii mari până azi, fiind utilizată chiar si de istoricii uniţi – cum e cazul lui Octavian Bârlea - situaţi fără rezerve de partea fostului protopop de la Reghin. Bob a apărut mereu ca un personaj neimplicat în miscarea naţională, dezinteresat de viaţa pastorală, incapabil să se înţeleagă cu elita intelectuală a
vremii sale. în plus, s-a arătat mai degrabă favorabil „înnoirilor latinizante”, ce atacau fundamentele identităţii confesionale a uniţilor ardeleni. În acest context, o poziţie ca aceea a lui Nicolae Lupu este mai degrabă o excepţie, o situare în contra curentului istoriografic principal. În analizele făcute de istorici s-a ţinut prea puţin cont de contextul politic al vremii, de ofensiva declansată asupra Bisericii de măsurile reformismului de stat, promovat de Maria Tereza si Iosif II. Aceasta schimbă în mod evident modul de înţelegere a celor 48 de ani de păstorire ai lui Bob si a încercărilor sale de a se adapta, de a-si ajuta clerul si Biserica să se dezvolte si să-si îmbunătăţească situaţia. În acest moment,
Ioan Bob nu mai are nevoie de un alt avocat în „procesul” său nesfârsit cu Maior, ci de o întoarcere la izvoarele documentare ale epocii, foarte numeroase, dar rămase însă, în mare parte, necercetate. |
|
