| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Risus, Cucullatus, Venus. Protectori divini și divinităţi protectoare ale copilăriei în Dacia și Pannonia. Studiul urmărește un aspect mai puţin studiat al vieţii romane din Imperiu, copilăria, reliefând unul dintre puţinele aspecte ale acesteia care au lăsat urme în cultura materială: spaima de moarte şi protectorii divini împotriva acesteia. Pentru protecţia copilului în faţa diferitelor pericole naturale sau spirituale, precum și cu ocazia diferitelor sărbători care marchează în general trecerea diferitelor etape, romanii apelează mai degrabă la forţe divine (unele cu caracter magic) şi mai puţin la divinităţile oficiale ale cultului. Astfel, apar spre exemplu depuneri de statuette apotropaice, cum ar fi cele cu Risi, care marchează trecerea de la etapa de sugar la cel de copil, sau de Genii Cucullati pentru stadiul următor, marcând trecerea de la etapa de copil la cel de adolescent. În această categorie de piese par să intre și unele statuete cu Venus, care probabil sunt dedicaţii votive sau reprezintă zestrea tinerelor fete, marcând astfel sfârșitul copilăriei. Pentru înţelegerea cât mai completă a fenomenului s-a urmărit traseul acestuia de la formare la estompare. Gallia pare să fie probabil locul de origine al fenomenului, urmând apoi propagarea lui în alte provincii, mai ales cu substrat celtic, aşa cum este şi Pannonia. Nu există o influenţă directă din Gallia în Dacia, putându-se observa doar o componentă provincială puternic influenţată de practicile din Pannonia.
Cuvinte cheie: religie romană, copilărie, divinităţi protectoare, Dacia, Pannonia |
|
