| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Polaritate şi metamorfoză în FaustIn and out al lui Elfriede Jelinek. Piesa lui Elfriede Jelinek, FaustIn and out, a fost elaborată în 2010, ca o rescriere intertextuală a lui Faust, de Goethe, autoarea stabilind o paralelă între drama lui Gretchen și tragedia întru totul reală trăită de Elisabeth Fritzl, a cărei soartă s-a aflat în centrul cronicilor judiciare ale anului 2008. Vom analiza mizele acestei reexplorări contemporane a unui clasic, aruncând o lumină asupra încercărilor lui Jelinek de a ne face să conştientizăm interpretările negative pe care imaginaţia colectivă le-a dat unui anume tip de feminitate, ostracizând-o. Autoarea reconsideră concepţiile despre criminalitate, precum și cele despre negarea acesteia, prin prisma unei anumite ideologii, care îşi găseşte întruchiparea în Faust. Înțelegem procesul de rescriere ca pe o abordare modernă a trei concepte, care sunt fundamentale pentru viziunea lui Goethe, și anume chestiunea fenomenelor originare, aceea a polarităţii și aceea a metamorfozei. Elfriede Jelinek a ales să scrie o "dramă secundară" în raport cu așa-numita versiune "originală" a textului, Urfaust, în care accentul cade tot asupra lui Gretchen și a sorţii ei tragice. Astfel, confruntându-se cu un text clasic fără a face referire la versiunea canonizată și mergând pe urma mitului până înapoi la rădăcinile sale, existente la Goethe, autoarea pătrunde, în fond, în matricea acestei opere. Piesa lui Jelinek este compusă în contrapunct și pune la cale un joc cu adevărat ironic cu polaritatea. Numind-o "dramă secundară" ̶ un nou gen, prin care dramaturgii presupun că piesa lor nu poate fi reprezentată, şi nici nu poate exista ca atare, în lipsa textului "original" ̶ , Jelinek proclamă de fapt existenţa polarităţii, programatică pentru opera ei. Jocurile deconstructive aduc metamorfoze surprinzătoare textului goethean. Ele îi oferă totodată lui Jelinek ocazia de a pune din nou sub semnul întrebării, din punct de vedere istoric, noțiunile de cunoaștere, de fericire și de rău, precum și de a dezvălui acele tabuuri tipice pentru un anume tip de amnezie, cât de poate de specific austriacă.
Cuvinte-cheie: Elfriede Jelinek, Goethe, Faust, rescriere, polaritate, metamorfoză, deconstrucţie |
|
