Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Concepţia despre îndumnezeire în Tradiţia alexandrină: Origen şi Clement. Clement Alexandrinul a fost primul care a utilizat vocabularul tehnic al îndumnezeirii, dar nu a considerat necesar să-l şi explice. Pentru Clement, trecem de la păgânism la creştinism prin credinţă. De la credinţă, ne ridicăm la Dumnezeu prin gnoză. De la gnoză, îl vedem pe Dumnezeu faţă în faţă şi suntem îndumnezeiţi.Deificarea umană este posibilă, conform lui Origen, datorită Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Pe măsură ce sufletul se împărtăşeşte de Divinitate, sufletul se înalţă spre Dumnezeu în stadii, purificat în înţelepciune şi perfectat în iubire. Nu apare nici o definiţie formală a deificării până în secolul al VI-lea, când Sfântul Dionisie Areopagitul (Pseudo) menţionează că îndumnezeirea (θέωσις) reprezintă obţinerea asemănării cu Dumnezeu şi a unirii cu El atât cât este posibil (PG 3, col. 376a). De-abia în secolul al VII-lea, sfântul Maxim Mărturisitorul discută îndumnezeirea ca subiect teologic de sine stătător. Însă, primii părinţi utilizează limbajul îndumnezeirii în unul din trei moduri, adică, nominal, analogic sau metaforic. Primele două uzuri sunt directe. Potrivit tradiţiei patristice în general, a deveni una cu Dumnezeu este scopul final al oricărui creştin. Dobândind noua sa calitate de fiu al lui Dumnezeu prin har, el stabileşte şi menţine o strânsă comuniune cu Sfânta Treime, prin sfintele taine şi prin noua sa viaţă în Hristos.

Cuvinte cheie: îndumnezeire, Tradiţia Alexandrină, Origen, Clement, spiritual, Dumnezeu, perfecţiune, renaştere sacramentală şi morală.