| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Cercetarea efectuată şi denumită Iconografia creştină din perimetrul Goticului are în vedere prezentarea într-o formă unitară a principalelor schimbări ce s-au înfăptuit la începutul secolului al XIII-lea, atunci când în Franţa stilul Gotic îşi face apariţia sa maestuoasă. Evoluţia şi dezvoltarea marilor burg-uri nu se putea face decât în jurul marilor catedrale ce dau imboldul şi definesc întreaga societate a timpului, ea fiind compusă dintr-o ierarhizare precisă împărţită între: călugări, sacerdoţi, vasali, mici meseriaşi şi poporul preponderent, delimitat ca o masă majoritară a celor oropsiţi. În acest perimetru, credinţa creştină se îmbină cu tradiţiile locale dând naştere unor opere de artă ce caracterizează producţiile regionale şi internaţionale. Pictura sacră îmbrăţişează spaţiile generoase din absidele monumentalelor catedrale, ei fiindu-i destinată, de multe ori, şi tavanul boltit al navelor principale. Subordonată arhitecturii, aşa cum va rămâne încă o bună bucată de timp, pictura este chemată să înfăţişeze pe suprafeţe ample scene semnificative din istoria mântuirii. Principalele teme sunt, desigur, continuate din Romanic, dar vor deveni şi distinctive stilului Gotic. De acum, se poate recunoaşte cu siguranţă modul de reprezentare care se delimitează într-o circumstanţă precisă aşa cum este Italia, mai precis Florenţa şi Siena. Creatorii se vor apropia cu mare interes de tematica creştină, definitorie în epocă, pictând cu alese sentimente de evlavie subiectele mariologice.
Tema predilectă a acestui timp este Fecioara cu Pruncul, temă regăsită la majoritatea creatorilor. Ea se întâlneşte atât pe timpanul ediificiilor sacre, cât şi în altarele şi sculpturile dedicate ei. Alături de aceasta, trebuie precizat faptul că alt subiect iconografic de maximă importanţă rămâne şi cel de preaslăvire a divinităţii; de aceea tematica hristologică are o importanţă fundamenatlă în decoraţiile murale, precum şi în atât de cerutele retabluri comandate de semnificative corporaţii şi bresle ale vremii.
Cimabue, Giotto şi mai apoi Masaccio vor apela la un sistem de pictură ce îşi are fundamentul în arta bizantină, dar care se va îndrepta spre o descoperire a realităţii tridimensionale, transpuse pe suprafeţele bidimensionale ale bisericilor şi a capelelor. Duccio şi Simone Martini îşi vor îndrepta atenţia către o pictură delicată influenţată de idealismul şi umanismul noilor orizonturi ale Renaşterii de început.
Umanismul caracterizează Goticul iar stilul realist este un pandant al său. Producţiile artistice se vor reliefa prin dorinţa de înregistrare cu fidelitate a realităţii şi a lumii prezente de la micro-cosmosul, la macro-cosmosul universal. Pictura religioasă relatează cu multă obiectivitate Sfânta Scriptură şi Vieţile Sfinţilor, ele devenind surse de influenţă ale marilor creatori. Pictorii grupaţi în bresle devin sensibili la cerinţele timpului şi a noilor comenzi ce abundă, ele dând dovada creativităţii şi profesionalimului lor. Pictura gotică înregistrează o multitudine de teme cu caracter creştin, rămânând sensibilă la scenele tradiţionale vechi şi neotestamentare, la care se vor adăuga cele de sorginte aghiografică. Prin stilul şi reprezentarea cu pregnanţă a realităţii, pictura gotică dă libertate creatorilor ce se îndreaptă încetul cu încetul spre o nouă configuraţie sacrală a artei lor – Renaşterea.
Cuvinte cheie: Gotic, iconografie creştină, Fecioara cu Pruncul, Hristos, frescă, tempera. |
|
