| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Via negativa este caracteristica cea mai remarcabilă a vieţii filosofice a antichităţii târzii, greacă şi creştină, şi poate fi definită ca eliminarea pas cu pas a atributelor concrete ale unui lucru, până când caracterul său esenţial şi transcendent este revelat. Via negativa rafinează şi transcendentalizează gândirea prin eliminarea şi negarea conceptelor care fac parte din lumea sensibilă. Metoda negativă este strâns implicată în temele epistemologice majore din filosofia greacă, inclusiv noţiuni de unitate, ființă, rațiune, gândirea şi logica de predicaţie. Este o chestiune care ține nu numai de logica greacă, dar şi de ontologie, deoarece implică noţiunea de generare progresivă a realităţii, prin etape interdependente și interconectate. Doi termeni tehnici distincți marchează punctul de vedere grecesc privind negaţia: ἀπόφασις este cuvântul de bază pentru negare, întrucât ἀφαίρεσις (sau "abstracție") adesea se apropie de el. Noţiunea de excluziune este puternică în apophasis, şi Platon foloseşte negaţia în acest fel, definind restul ca refuzul de mişcării. Derivând din aphaireo, noţiunea de abstractizare se referă la actul fundamental de a lua deoparte sau a eliminare ceva. Atât negaţia cât şi abstractizarea se apropie de o altă noţiune la Aristotel, aceea privatiune (στέρησις) şi toate cele trei se pot referi la un proces intelectual de îndepărtare a unei caracteristici. Negatia se pare, apoi, să ajungă la privarea unei entități de o anumită caracteristică.
Cuvinte-cheie: via negativa, teologie negativă, apophasis, aphairesis, steresis. |
|
