| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Patriarhul Fotie, primul care a sistematizat argumentele răsăritene împotriva adaosului Filioque, a văzut în această inovaţie doctrinară o reiterare atenuată a pnevmatomahismului, modalismului sabelian şi emanaţionismuluiplotinian, concomitent cu introducerea diarhiei în sânul Treimii. Deosebit de semnificativ este Tomosul Sinodului constantinopolitan din 1285, întocmit de Patriarhul ecumenic Grigorie II Cipriotul, singurul document sinodal al Bisericii Ortodoxe care se referă în mod expres, detaliat şi argumentat la Filioque ca învăţătură în sine şi pe care o condamnă în termeni foarte duri, chiar ameninţători. Dincolo de caracterul ei polemic, teologia trinitară a Tomosului din 1285 are o reală deschidere ecumenică, oferind unica soluţionare pozitivă a controversei despre Filioque: inacceptabil la nivelul fiinţei divine, Filioque se poate susţine la nivelul energiilor divine necreate, a manifestării veşnice a naturii divine în Duhul, prin şi din Fiul. Sfântul Grigorie Palama oferă în cele două Cuvinte doveditoare despre purcederea Sfântului Duh (1333-1334) solide argumente biblice, patristice şi logice împotriva lui Filioque, identificând totodată în teologia latină o logică a separației, ceea ce determină decontextualizarea (în plan exegetic), scrupulozitatea filologică şi reducţia semantică în conformitate exclusivă cu analitica şi logica internă a textului (în plan hermeneutic), precum şi construcţia raţională autonomă (în plan teologic).Prin urmare, linia de demarcaţie între triadologia ortodoxă şi cea filioquistă constă în însăşi metoda teologică. În doctrina filioquistă primează gândirea dialectică şi esenţialismul, pe când în cea ortodoxă predomină viziunea trinitară în Duhul Sfânt, în egală măsură apodictică şi apofatică, personalistă şi ontologică. E dogmatica „experienţei eclesiale” integrale (duhovniceşti, contemplative şi raţionale) versus dogmatica raţiunii speculative.În concluzie, pentru Biserica ortodoxă Filioque a fost şi rămâne o erezie trinitară, condamnată de sinoadele pan-ortodoxe din anii 879-880, 1285, 1484, 1583, 1838, precum şi de Sfinţi Părinţi cu autoritate în Biserică, în special Fotie cel Mare, Grigorie II Cipriotul și Grigorie Palama. Cuvinte cheie: Filioque, Erezii, Fotie cel Mare, Grigorie al II-lea Cipriotul, Grigorie Palama
|
|
