| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Reforma protestantă aduce o cotitură în învăţătura tradiţională despre Biserică. Calvin a văzut reforma ca o restaurare a adevăratei Biserici Catolice, care a fost distrusă aproape în întregime în epoca anterioară. Biserica este alcătuită din adunarea celor aleşi, a celor mântuiţi, deoarece mântuirea depinde doar de decizia divină. De aceea, predestinaţia devine premisa fundamentală a eclesiologiei reformate. Biserica este, în cel mai bun caz, un cadru al mântuirii, ea poate ghida spre mântuire. Omul poate vedea în Biserică doar o adunare, un cadru sociologic. Sub influenţa unui teolog luteran pe nume Martin Bucer se poate decela o atitudine mai pozitivă faţă de concepţia lui Calvin privitoare la Biserică. În ultimii ani ai activităţii sale, Calvin vorbeşte despre o proximitate crescândă între Biserica văzută, căreia îi acordă o importanţă tot mai mare, şi cea nevăzută, fără însă să le identifice. Se pot observa în opera lui Calvin elemente de teorie protestantă clasică privitoare la preoţia universală, principiul social-eclesial al Reformei. Jean Calvin este de acord cu caracterul biblic şi apostolic al punerii mâinilor, dar refuză caracterul sacramental al hirotoniei. Greşeala fundamentală a reformatorilor, inclusiv a lui Jean Calvin, autorul faimoasei expresii ecclesia semper reformanda, a fost aceea că au vrut să reformeze structura Bisericii (doctrina). Însă Biserica îşi are învăţătura de la Mântuitorul prin revelaţie supranaturală şi neschimbabilă. Reforma în Biserică poate fi făcută doar în privinţa elementului uman.
Cuvinte-cheie: Jean Calvin, Biserică, eclesiologie reformată, preoţia universală. |
|
