| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Linia care separă triadologia ortodoxă de cea filioquistă constă în metoda teologică. Elementele de bază ale doctrinei filioquiste sunt gândirea dialectică şi esenţialismul, dublate de o logică a separaţiei – deoarece catafatismul raţiunii suficiente de sine nu poate învinge agnosticismul –, în timp ce perspectiva ortodoxă îmbrăţişează o viziune trinitară în Duhul Sfânt, în egală măsură apodictică şi apofatică, personalistă şi ontologică. Este vorba despre dogmatica experienţei eclesiale, spirituale şi contemplative versus dogmatica speculaţiei raţionale. Pentru Biserica Ortodoxă, Filioque a fost şi încă rămâne o erezie condamnată de sinoadele pan-ortodoxe şi de Sfinţii Părinţi care şi-au exercitat autoritatea în Biserică. Dintr-un punct de vedere dogmatic, Filioque rămâne unul dintre obstacolele cruciale în calea reunificării eclesiale a creştinătăţii. În ciuda faptului că au arătat receptivitate faţă de punctul de vedere ortodox, Biserica Catolică nu a renunţat la Filioque, ba l-a chiar reafirmat în documentele sale oficiale. În plus, există doar semne insuficiente din partea ei cu privire la renunţarea la viziunea filioquistă care penetrează întregul ei sistem doctrinar şi metoda teologică care a dus la această inovaţie doctrinară. Teologia contemporană catolică admite o validitate „complementară” a învăţăturii ortodoxe cu privire la purcederea Duhului Sfânt, dar numai în măsura în care poate fi integrată în triadologia filioquistă catolică.
Cuvinte-cheie: Filioque, erezie, metodă, raţional, esenţialism |
|
