| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Problema eclesiologică în operele a doi teologi reformaţi reprezentativi ai ecumenismului contemporan. La mijlocul secolului XX, prin Adunarea generală de constituire a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Amsterdam,1948), a fost deschis drumul spre refacerea unităţii bisericeşti, spre sfârşitul mileniului al II-lea creştin, care debutase cu Marea Schismă de la 1054, urmată de alte dezbinări:apariţia Protestantismului, la mijlocul acestui mileniu (1517) şi apoi a neoprotestantismului, cu diferite denominaţiuni. În afara CEB s-au dezvoltat mai multe dialoguri interconfesionale, care progresează, în acelaşi timp, o serie de teologi protestanţi mai noi – ne-am oprit în studiul de faţă asupra a doi teologi reformaţi – manifestă o mare deschidere faţă de Ortodoxie, fiind familiarizaţi cu Teologia ortodoxă. O grupă de teme abordate de către aceştia este de ordin eclesiologic. Descoperind comorile spirituale conţinute de textele liturgice şi tradiţia bisericească, imaginea acestora despre Biserica Ortodoxă s-a schimbat în mod semnificativ. Primul secretar general al CEB, Willem Adolf Visser’t Hooft susţine supremaţia cuvântului şi respinge instituţionalismul,,dar se înscrie pe făgaşul efortului Protestantismului actual de a face vizibilă Biserica, el expune aspectele eclesiologiei ortodoxe: sobornicitatea, infailibilitatea, temeiul hristologic deopotrivă cu cel pnevmatologic al Bisericii, raportul dintre Biserica locală şi cea universală, echilibrul între aspectele teocratice şi antropocentrice, poziţia şi rolul deosebit al clerului, posibilitatea comuniunii umanului cu divinul, afirmând în concluzie: ”e greu pentru protestanţii apuseni să aprecieze aceste credinţe la dreapta lor valoare.” Lukas Vischer, fost director al Secretariatului unităţii ”Credinţă şi constituţie” a CEB şi preşedinte al Adunării Mondiale a Bisericilor Reformate, deşi exclude din procesul mântuirii subiective orice rol al Bisericii, descrisă ca Verbi Creatura şi redă centralitatea conceptului de preoţie a tuturor credincioşilor pentru tradiţia reformată, depăşeşte conceptul de Biserică-sumă sau elementele teoriei ramurilor, considerând CEB un instrument de tranziţie prin care se poate ajunge la comuniune euharistică. Este de acord cu Hooft că acesta nu este o Biserică, Biserica prin excelenţă sau o supra-Biserică. Biserica nu este o asociaţie voluntară, ci e instituită de Dumnezeu, nu rezultatul iniţiativei omeneşti. De asemenea subliniază importanţa apartenenţei la Biserica văzută şi afirmă că unitatea Bisericii nu înseamnă o uniformitate, iar la baza unităţii Bisericilor trebuie să fie hristocentrismul. Vischer recunoaşte că Bisericile Reformate nu au o înţelegere foarte clară asupra ministeriului şi a slujitorilor şi este de acord că problema centrală în cadrul dialogului ortodox-reformat, cu privire la învăţătura despre Biserică este cea a continuităţii apostolice şi a consacrării episcopale. |
|
