| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Pattern-uri ale coping-ului religios în spiritualitatea răsăriteană. Coping-ul se referă la strategiile constructive sau de adaptare, care pot reduce nivelul de stres. Când pacienţii se confruntă cu boli terminale, aceştia utilizează tehnici cognitive şi comportamentale, în scopul de a minimiza sau reduce stresul ori provocările. Obiectivul acestui studiu este de a descrie rolul credinţei ortodoxe în luarea unor decizii positive de către pacienţii aflaţi la finalul vieţii. Biserica Răsăriteană nu a dezvoltat concepte seculare privind îngrijirea medicală sau psihiatrică, ci o terapie a sufletului însuşi. A convinge pe cineva să dispreţuiască moartea este mai de preţ decât evadarea din moarte. Exemplul lui Hristos, ca model de coping religios adecvat, exprimă încrederea absolută în Tatăl. Viaţa creştină adevărată nu se mulţumeşte cu afirmaţia că Dumnezeu este undeva în cer; creştinismul este viaţă şi o permanentă îmbunătăţire a relaţiei cu Hristos, chiar dacă uneori poate fi dificil pentru cineva să simtă prezenţa lui Dumnezeu. Modul de a spori prezenţa şi bucuria lui Hristos în viaţa pacientului este rugăciunea. Suferinţa creşte capacitatea omului de a se ruga. Rugăciunea lui Iisus, repetată în mod constant, ajută pacientul să descopere izvorul păcii şi al speranţei. Sacramentele - spovedania, împărtăşania şi maslul – săvârşite de către preot oferă un nivel ridicat de coping religios pozitiv, valorizând durerea şi reducând frica de moarte. Calitatea finalului vieţii poate fi optimizată prin încrederea pacientului într-un Dumnezeu iertător şi stânjenită totodată de interpretarea bolii terminale de către pacient ca pedeapsă. Cu toate acestea, unele practici religioase pot fi considerate strategii maladaptative de coping, cum ar fi rugăciunea isterică pentru un miracol, punerea la îndoială a dragostei lui Dumnezeu şi pierderea speranţei într-un rezultat benefic. Cei ce oferă servicii medicale trebuie să ia în considerare convingerile spirituale ale pacienţilor, mai cu seamă când este vorba de îngrijirea terminală. Cuvinte cheie: coping religios, spiritualitate, Iisus Hristos, rugăciune, îngrijire paliativă, modelul răsăritean.
|
|
