| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Dintre toate riturile de trecere dublate de obiceiurile aferente, nunta presupune cea mai largă participare conştientă a actanţilor la toate etapele ceremonialului. Ceremonialul nupţial este important şi pentru că marchează trecerea între două etape ale vieţii. Se marchează, prin actul căsătoriei, despărţirea de starea veche, cea a tineretului şi integrarea într-o altă stare, cea a căsătoriţilor. Dovedind o complexitate remarcabilă, nunta se performează la nivelul unei suite de secvenţe, riguros structurate, care fundamentează ceremonialul şi care aduc în prim plan multe elemente rituale, cu rol bine definit, dar şi o serie de elemente spectaculare, care pot mult varia în funcţie de zonă, de epocă sau, pur şi simplu, de tendinţele modei. Tocmai de aceea, mulţi cercetători ai acestui moment esenţial al riturilor de trecere consideră nunta un fel de oglindă a evoluţiei mentalităţii colective a unui grup social. Un studiu de teren centrat pe radiografia unui ceremonial nupţial actual (ultimul deceniu) surprinde o imagine dinamică a obiceiurilor vieţii de familie, reconstituită, în mare măsură, din elementele păstrate în memoria activă dar, mai ales, pasivă, care vorbesc deopotrivă despre vechimea unor fapte de cultură dar şi despre modificările funcţionale şi semantice ale acestora. În ansamblul complex al ceremonialului nupţial, un loc aparte este ocupat de secvenţele care au în centru biserica şi respectarea normelor impuse de dogma creştină şi de cutumele fixate în memoria colectivă: întâlnirile tinerilor pot fi prilejuite de diferite manifestări ce ţin de sfera religiosului (învăţarea colindelor de Crăciun, mersul la biserică, participarea la pelerinajul de la Nicula); nunta trebuie să respecte calendarul religios şi mai ales perioadele de post; sărbătoarea Bobotezei oferă un bun prilej pentru peţit; nunta trebuia anunţată în biserică de trei ori. Din perspectiva apartenenţei la religia creştină, cel mai important moment al nunţii era cununia religioasă, când mirii, în prezenţa naşilor şi a părinţilor, sunt cununaţi de preot, în biserică. Mirii au nevoie de o pregătire ecumenică prealabilă, conform obieceiului pământului. Nunta, cu tot ceremonialul său marcat de elemente de spectacular şi cu ospăţul care dovedea nu doar socializarea şi ospitalitatea ci şi recunoaşterea din partea întregii comunităţi a schimbării statutului celor doi tineri, nu era posibilă în satul tradiţional românesc fără momentul premergător al cununiei religioase. Satele din Sălaj conservă, cel puţin la nivelul memoriei colective, multe dintre secvenţele nunţii care au ca punct de pornire elemente ce ţin de tradiţia creştină.
Cuvinte cheie: ritualuri de trecere, ceremonie de nuntă, ritual, mentalitate colectivă, memoria colectivă, religia creştină, Biserică |
|
