AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.
Autori: LUCIAN PĂULEȚ.
DOI: 10.24193/theol.cath.2020.01
Published Online: 2020-12-30
Published Print: 2019-12-30
pp. 5-28
VIEW PDF: FULL PDF
ABSTRACT: Cum cunoaște Dumnezeu lucrurile contingente viitoare? Le cunoaște prin intelectul transcendent sau prin voința sa infailibilă (care nu dă greș)? Determină definitiv sau predestinează Dumnezeu lucrurile contingente viitoare în ordinea creației? Dacă face acest lucru, cum se păstrează libertatea umană? Răspunsurile la aceste întrebări oferă mai multe perspective pentru înțelegerea doctrinei despre providență, despre voința universală de mântuire a lui Dumnezeu, despre predestinare și libertatea umană. Acest articol își propune să revizuiască aceste probleme prezentând: I. opinia a două școli teologice care au abordat problema (tomiștii târzii și moliniștii); II. învățătura Scripturii; III. Învățătura Părinților Bisericii și a teologilor latini și greci; și IV. opinia Sfântului Toma de Aquino despre preștiința divină. Sfântul Toma rezumă întreaga tradiție cu privire la aceste aspecte. În viziunea sa, cunoașterea pe care o are Dumnezeu este măsura realității. Toate lucrurile există pentru că sunt cunoscute de Dumnezeu și dorite de el. Acest tip de cunoaștere, în care este implicată voința lui Dumnezeu, se numește cunoaștere a aprobării. Pentru a explica cum Dumnezeu cunoaște deciziile viitoare ale oame¬nilor fără a le încălca libertatea, Sfântul Toma apelează la explicația eternității. Cu toate acestea, cunoașterea divină nu este cauza lucrurilor rele. Se poate concluziona că de-a lungul tradiției există opinii teologice că lucrurile contingente pe care Dumnezeu le poate prevedea prin intelectul său transcendent, chiar și fără hotărârile sale infailibile. În același timp, cauzalitatea sa este necesară pentru existența ființelor, deși nu pentru lucrurile rele care sunt non-ființe. În opinia mea, răspunsul la întrebarea principală (Dumnezeu cunoaște lucrurile prin hotărârile sale infailibile sau prin intelectul său transcendent?) nu poate fi dat de o singură școală teologică. Ambele școli au recunoscut că voința divină și intelectul divin sunt transcendente. Cu toate acestea, fiecare dintre ele omite să recunoască aplicarea transcendenței divine făcută de cealaltă.
Key words: preștiința divină, lucruri contingente viitoare, voința divină, intelectul divin, scolastica târzie, moliniștii, Toma de Aquino, cauzalitatea divină, predestinare, libertatea umană, Augustin, massa damnata.
