| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: În ediţia din 1813 a Cuvântărilor sale, dedicate episcopului greco-catolic Ioan Bob, canonicul Dimitrie Vaida îşi exprima convingerea în posibilitatea realizării unei apropieri confesionale între românii uniţi şi neuniţi. El a formulat această idee într-o notiţă istorică referitoare la dezbinarea românilor în timpul lui Sofronie din Cioara. Expunea cu acest prilej diferenţele doctrinare dintre cele două confesiuni (cele patru puncte florentine, cu referinţă principală la lucrarea Floarea adevărului, insistând asupra acuzaţiilor formulate de adversarii unirii: încălcarea credinţei prin nerespectarea postului şi înrolarea forţată în armată a uniţilor. De fapt, falsitatea acestor acuzaţii fusese percepută în epocă, pentru că neuniţii se îndepărtaseră chiar mai mult de preceptele propriei credinţe decât uniţii. Totodată, coabitarea paşnică a credincioşilor era o consecinţă a politicii de toleranţă promovate de împăratul Iosif al II-lea. În consecinţă, îndemnul adresat de autor neuniţilor, de a îmbrăţişa unirea, nu era un apel la convertire. Insistând pe elementele comune care-i apropiau, Vaida încerca să susţină existenţa unei comunităţi naţionale a românilor din Transilvania, care depăşea diferenţele confesionale. Dimitrie Vaida se adresa apoi românilor din Ţara Românească, în special călugărilor din mănăstirile de acolo, îndemnându-i să înveţe limba latină, ca să se poată considera ei înşişi cu adevărat descendenţi ai romanilor. Aceasta putea sluji totodată la o mai bună cunoaştere a uniţilor transilvăneni, şi la eliminarea confuziei dintre aceştia şi „latini” (romano-catolici). Însăşi cultura românească se putea dezvolta astfel, prin cultivarea retoricii, filosofiei, a teologiei şi a altor ştiinţe cunoscute naţiunilor civilizate ale Europei. Textul de faţă se doreşte o contribuţie la o mai profundă cunoaştere a activităţii clericului şi cărturarului iluminist Dimitrie Vaida, dar în acelaşi timp şi a relaţiilor dintre confesiuni şi culturi în Transilvania secolului Luminilor.
Cuvinte cheie: divizare, toleranţă, pace confesională, cultură, cunoaştere, identitate. |
|
