REZUMAT. Cabana norvegiană în Steffen tar sin del av ansvaret de Christian Valeur. Scopul acestui articol este de a oferi o analiză a reprezentării cabanei norvegiene (hytte) în romanul lui Christian Valeur, Steffen tar sin del av ansvaret („Steffen își asumă responsabilitatea”, 2009). Discutând toposul cabanei, îmi propun să arăt cum romanul aduce un comentariu asupra tradiției cabanei norvegiene în contextul crizei climatice în particular și, în mod general, asupra ideii paradoxale de apropiere față de natură prin consumerism. Având la bază studiul lui Ellen Rees (2014) despre cabanele din literatura norvegiană și înțelegând acest spațiu ca o heterotopie (Foucault 1986), îmi propun să discut cum, în mod ironic, cabana reprezentată în roman își pierde calitatea de formă de locuire „prietenoasă cu mediul” și astfel nu își poate îndeplini rolul potențial de heterotopie de compensație. Pe de altă parte, cabana devine un loc de refugiu și reflexie asupra sinelui pentru personajul-narator, în acest fel funcționând ca heterotopie de criză. În cele din urmă, sugerez că putem citi romanul în raport cu convențiile jurnalului de cabană (hyttebok), punând în evidență caracterul satiric și subversiv al romanului la adresa atitudinilor ecologice din societatea norvegiană. În felul acesta, îmi propun să ofer o nouă interpretare a romanului citit ca ficțiune climatică. 

Cuvinte-cheie: cabana norvegiană, heterotopie, Christian Valeur, hyttebok, ficțiune climatică.