REZUMAT. Marcatori discursivi formați cu olhar în portugheză și guardare în italiană: o analiză contrastiv-funcțională. Marcatorii discursivi (MD) alcătuiesc o categorie hibridă și diferită de celelalte. Ca elemente în afara gramaticii, acești constituenți sunt dificil de delimitat și, prin urmare, dificil de analizat. Pornind de la acest considerent și adoptând un cadru teoretic funcționalist combinat cu abordarea constructivă a gramaticii, în termenii lui Traugott și Trousdale (2013), Hilpert (2014) și Traugott (2021, 2022), printre alții, am realizat o analiză de natură calitativă și contrastivă a MD formați cu verbe de percepție vizuală (Scheibman, 2000) olhar (în portugheză) și guardare (în italiană), pentru a detecta corespondențe și diferențe. Astfel de MD constituie perechi specifice de formă și sens în utilizările contemporane ale limbilor portugheză și italiană, precum în construcții procedurale, ca olha só și, respectiv, guarda un po′. Am constatat că acești MD sunt folosiți pentru atragerea atenției, monitorizarea interacțiunii prin manipularea spațiului atențional virtual idealizat, datorită scopurilor comunicative, așa cum susțin Sambrana (2021, 2023), pentru portugheză, și Oliveira și Lazzarotto (2022), pentru italiană. Am constatat că la această funcționalitate a MD analizați contribuie procese cognitive de domeniu general, conform Bybee (2010), cum ar fi fragmentarea și analogia, dar și cogniția socială, conform Diessel (2017).

Cuvinte-cheie: marcatori discursivi; analiză contrastivă; contexte de uz; portugheză contemporană; italiană contemporană.