REZUMAT. O claro é certo? Marcatorii discursivi claro (PT) și certo (ITA): un studiu contrastiv. Studiul de față își propune să compare utilizările dialogale a doi marcatori discursivi (MD), claro (portugheză europeană) și certo (italiană), analizând datele extrase din două corpusuri de limbă vorbită (Corpus de Referência do Português Contemporâneo și KIParla). Atât claro, cât și certo fac parte din grupul de marcatori conversaționali ai modalității epistemice, care include un set vast de expresii lingvistice ce gravitează în jurul sensurilor "corect", "clar" și "evident". Acest studiu arată că în portugheza europeană claro este cel mai frecvent și polisemic MD (forma "pivot"), îndeplinind diferite funcții în construirea cooperării interpersonale și în negocierea sensului: în contexte dialogice, claro poate marca atenția cooperantă, răspunsul emfatic sau acordul. Pentru a marca astfel de funcții, claro poate apărea în cadrul unor modele sintactice și funcționale diferite, cum ar fi repetițiile și co-ocurența cu alți MD. În comparația cu limba italiană, datele arată că certo funcționează în mod similar în majoritatea situațiilor de comunicare, concluzionând astfel că se poate stabili un paralelism semantic și funcțional între cei doi MD. Cu toate acestea, o diferență notabilă în utilizare se bazează pe alegerea de către vorbitori a MD în timpul schimburilor comunicative: în portugheza europeană, vorbitorii par să pronunțe diferiți MD epistemici într-o secvență de schimburi dialogice pentru a semnala aceleași funcții, în timp ce în italiană acest lucru nu pare la fel de natural. Dimpotrivă, vorbitorii italieni par să folosească un singur MD epistemic la un moment dat. Deși subtilă, această diferență, poate constitui o zonă critică pentru traducere.

Cuvinte-cheie: marcatori discursivi, marcatori discursivi epistemici, dialog, certo, claro.