Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA PHILOLOGIA - Ediţia nr.4 din 2012  
         
  Articol:   CRITICA STATULUI INEXISTENT: STATUTUL UTOPIEI ÎN FRANŢA ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI XVII / LA CRITIQUE DE L’ÉTAT INEXISTANT: LE STATUT DE L’UTOPIE EN FRANCE DANS LA PREMIÈRE MOITIÉ DU XVIIE SIÈCLE.

Autori:  .
 
       
         
  Rezumat:  Cu toate că Utopia lui Thomas More a prilejuit apariţia unui număr impresionant de imitaţii în secolele XVI şi XVII, ducând în cele din urmă la crearea unui nou sub-gen literar, ideile politice definitorii pentru textul lui More au fost în bună parte ignorate de către teoreticienii epocii sau au fost menţionate doar în măsura în care păreau să continue într-o nouă direcţie unele teorii mai radicale ale lui Platon. Atâta vreme cât comunitatatea ideală a lui More a fost înţeleasă în continuarea modelului politic platonician, ambele proiecte au fost criticate mai ales fiindcă susţineau proprietatea comună şi punerea în comun a femeilor şi a copiilor. Înspre finele secolului XVI, un nou argument împotriva acestor comunităţi ideale îşi face însă apariţia, de data aceasta din perspectiva posibilităţii punerii lor în practică. De la Jean Bodin la Vincent Cabot şi François de La Mothe Le Vayer, o distanţă teoretică începe să separe comunităţile ideale de practicile politice pragmatice. Fără îndoială, o astfel de atitudine ostilă faţă de utopie are la aceşti autori şi rolul important de a le legitima retoric poziţia faţă de practica politică sau, în cazul lui La Mothe Le Vayer, scepticismul faţă de ea. Cu toate acestea, departe de a fi un simplu loc comun, fenomenul de respingere a utopiei, înţeleasă ca pură teorie, poate fi integrat în contextul evoluţiei teoriilor politice din modernitatea timpurie; astfel, critica acerbă a comunităţilor ideale ar coincide atât cu o deplasare a accentului teoretic înspre modelul monarhiei absolutiste, cât şi cu o depreciere a modelului clasic al formei de guvernare „mixte”.

Cuvinte cheie: utopie; Franţa secolului XVI şi XVII; comunitate ideală; teorie politică; Platon.
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă