REZUMAT. „Northanger Abbey” de Jane Austen: o parodie a romanelor sentimentale și gotice. Jane Austen este una dintre cele mai remarcabile figuri literare de la începutul secolului al XIX-lea britanic. În acest articol, îmi propun să analizez primul său roman adus la bun sfârșit, Northanger Abbey, din perspectiva motivelor sale filosofice, estetice și literare. Voi încercă să subliniez de ce acest roman trebuie înțeles atât ca Bildungsroman, cât și ca parodie a romanelor sentimentale și gotice. În opinia mea, în Northanger Abbey, Austen scoate la iveală similaritățile și diferențele dintre romanele sentimentale și gotice cu scopul de a depăși convențiile acestora. În scrierile lui Austen, eroinele sunt nevoite să întâlnească persoane și să vadă locuri noi pentru a-și interoga propria perspectivă asupra lumii. Mai mult decât atât, sunt forțate de împrejurări să își recunoască greșelile și să suporte consecințele. Ceea ce o face pe eroina romanului Northanger Abbey cheia unei astfel de lecturi este faptul că este înzestrată cu trăsături care se opun celor ce aparțin în mod tradițional eroinelor idealizate din romanele sentimentale sau gotice. În plus, din modul în care Jane Austen își aduce la bun sfârșit povestea, putem trage concluzia că ea respinge convențiile romanelor gotice și sentimentale și că face posibilă o lectură psihologică a romanelor gotice scrise de femei, dar și că rescrie literatura romantică împreună cu convențiile legate de modul în care se termină în mod obișnuit romanele gotice scrise de femei.

Cuvinte-cheie: Jane Austen, Northanger Abbey, romane sentimentale, romane gotice, Bildungsroman, parodie, filosofie morală