Rezumat: Adjective slabe și tari în limba norvegiană veche: o analiză a textului Konungs skuggsjá. Toate limbile germanice timpurii se diferențiază prin două tipuri de declinare adjectivală: a adjectivelor slabe și a celor tari. Acest contrast este descris în mod tradițional pornind de la tipul articolului folosit, declinarea tare făcând trimitere la referința nearticulată și cea slabă, la referința articulată. O astfel de descriere, totuși, ar putea fi mai potrivită pentru limbile scandinave moderne decât pentru limba norvegiană veche (și alte limbi germanice timpurii), în care declinarea tare se găsește într-o serie de contexte. În contrast, în limba norvegiană modernă, se acceptă doar cea slabă, de exemplu cu anumite demonstrative și în sintagmele nominale cu posesive. Acest articol prezintă textul didactic Konungs skuggsjá din limba norvegiană veche și analizează o serie de contexte care necesită în mod cert declinarea slabă în limba norvegiană modernă: demonstrative, posesive, substantive proprii, vocative și altele. Rolului și proprietăților referențiale ale determinanților sá și hin li se acordă o atenție deosebită.

Cuvinte-cheie: adjective, limba norvegiană veche, Konungs skuggsjá, determinanți sá, hinn