Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA PHILOLOGIA - Ediţia nr.2 din 2022  
         
  Articol:   ANIMALUL CULTURAL NON-UMAN. O ANALIZĂ A POVEȘTILOR LUI ITALO CALVINO CU AJUTORUL ZOOSEMIOTICII / THE CULTURAL NON-HUMAN ANIMAL ANALYSING ITALO CALVINO’S ITALIAN FAIRY TALES WITH ZOOSEMIOTICS.

Autori:  FRANCESCO BUSCEMI.
 
       
         
  Rezumat:  DOI: 10.24193/subbphilo.2022.2.02

Article history: Received: 2 February 2022; Revised: 5 May 2022; Accepted: 24 May 2022; Available online: 30 June 2022; Available print: 30 June 2022
pp. 35-50

VIEW PDF

FULL PDF

Rezumat: Animalul cultural non-uman. O analiză a poveștilor lui Italo Calvino cu ajutorul zoosemioticii. Articolul de față analizează povești italiene tradiționale repovestite de către Italo Calvino în 1956, precum și relația lor cu natura și cultura. Zoosemiotica, o ramură atât a semioticii cât și a studiilor despre animale, argumentează că natura și cultura nu sunt separate și nu se află în contrast, ci că, dimpotrivă, cultura este o parte limitată a naturii. Această schimbare conceptuală preconizează relații diferite între oameni și animale, precum și, în sens mai general, sfârșitul antropomorfismului animalelor. Metodologic, articolul aplică o analiză zoosemiotică poveștilor italiene repovestite de Calvino. Articolul conchide că anumite povești cu animale sunt încă ancorate într-o viziune mai veche, în timp ce altele se deplasează către un teren cultural, demonstrând atitudini culturale și populând aria culturală rezervată de obicei animalelor umane. Această schimbare conduce la un destin semiotic inversat al oamenilor și animalelor în povești: în vreme ce animalele sunt în mod tradițional reprezentate ca simboluri, rescrierea lui Calvino le transformă în icon-uri, ele reprezentându-se doar pe sine, marcate de o individualitate și de o independență distincte față de specia lor, în timp ce oamenii, de obicei reprezentați ca icon-uri, sunt transformați în povestirile lui Calvino în simboluri, de pildă ale ingratitudinii ori geloziei. Articolul arată utilitatea zoosemioticii și binomului natură/cultură în analiza animalelor non-umane în povești, și aduce contribuții la studiile anterioare despre animalele non-umane în poveștile lui Calvino ca întruchipare a Antropocenului.

Cuvinte-cheie: studii despre animale, povești, Italo Calvino, zoosemiotică, natură și cultură, antropomorfism, Motanul încălțat
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă