Rezumat: Provocarea gustului și a minții. Pătrunderea vocabularului de patiserie occidentală în China. Pornind de la prima carte de bucate occidentale publicată în China în 1866, lucrarea de față propune o analiză a transpunerii vocabularului patiseriei occidentale în limba chineză. Deși în momentul publicării cărții, bucătăria chineză era deja extrem de bogată și rafinată, cu un vocabular complex, desertul nu era parte dintr-o masă tradițională și nu exista un termen care să definească acest fel. După înfrângerea Chinei în cele două Războaie ale opiului, prezența tot mai numeroasă a occidentalilor pe teritoriul chinez a făcut ca cererea de bucătari capabili să satisfacă cerințele culinare ale străinilor și numărul restaurantelor care serveau mâncare occidentală să crească, mai ales în orașele cu concesiuni străine, precum Shanghai, unde servitul mesei în restaurante occidentalizate devenise o modă. Prima carte de bucate occidentale în limba chineză, Zao yang fan shu (Rețete occidentale în chineză), a fost tradusă și editată de Martha Foster Crawford, în 1866, publicată la Editura Misiunii Prezbiteriene Americane, din Shanghai. Dintre cele 271 de rețete, 139 sunt deserturi. Luând în considerare rezistența limbii chineze la împrumuturi, mai ales la cele fonetice, lucrarea de față analizează soluțiile folosite de Crawford pentru a reda în chineză vocabularul de patiserie, când și de ce au fost preferate calcurile fonetice, cum au fost ele transcrise, dacă a fost posibilă identificarea unor termeni echivalenți din vocabularul culinar chinez pentru felurile de desert incluse în carte, când s-a folosit calcul semantic și care dintre termenii propuși de autoare mai sunt încă în uz.

Cuvinte cheie: Zao yang fan shu, traducere, carte de bucate, patiserie, împrumuturi fonetice/semantice