Rezumat: Considerații privind traducerea juridică, autorizată și judiciară. Această lucrare pleacă de la premisa că traducerea este o formă de comunicare interculturală, reflectând asupra diferitelor sisteme de drept pentru a ajunge la caracteristicile limbajului juridic (în principiu în limba spaniolă), comparând Common Law și Dreptul Civil. După analiza funcționalității textelor legale și a comparației între traducerilor lor în spaniolă și română, deducem că există o legătură strânsă între limbajul juridic ce caracterizează fiecare cultură și societatea din care provine. De asemenea, se studiază diferențele și asemănările conceptuale între traducerea juridică, autorizată și judiciară, cu scopul de a găsi elemente care pot sprijini interpretarea valorii legale și a altor domenii conexe mai ample, aspecte care trebuie să respecte exigențele legate de formă și de conținut. În același timp, se discută încărcătura juridică din textul sursă și din textul țintă, în concordanță cu factorii nivelului scris, oral și cu alții specifici limbajului juridic. Totodată, se ating unele chestiuni complexe de traducere ce decurg din dificultăți semantice, lexicale, sintactice, frazeologice, formale și generice. În final, ne propunem să evidențiem câteva tipologii ale textelor juridice, în funcție de rolul, modul, tonul, genul, efectul lor, ceea ce implică și o delimitare practică a traducerilor juridice, autorizate și judiciare.

Cuvinte cheie: traducere, comunicare interculturală, traducerea juridică, traducerea autorizată, traducerea judiciară