AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.
Autori: MARIA TĂTAR-DAN.
DOI: 10.24193/subbhist.2023.2.09
Article history: Received: 04.09.2023; Revised: 10.11.2023; Accepted: 13.12.2023; Available online: 30.01.2024.
pp. 161-182
VIEW PDF
FULL PDF
Rezumat: La sfârşitul Marelui Război, Regatul României şi-a extins semnificativ teritoriul şi populaţia prin încorporarea provinciilor Transilvania, Basarabia şi Bucovina. Deşi aceste provincii aveau o populaţie majoritar românească, ele erau dominate politic, cultural şi economic de alte grupuri etnice. În pofida entuziasmului „Marii Uniri”, integrarea acestor zone cu o istorie şi culturi diferite s-a dovedit a fi un proces complex şi plin de provocări. Chiar şi comunităţile româneşti din aceste regiuni trăiseră şi se definiseră ca şi comunitate naţională în contexte diferite. Anii de debut ai perioadei interbelici au fost marcaţi de dezbaterea privind mijloacele de realizare a integrării şi unificării spirituale a noilor provincii. Unul dintre factorii percepuţi ca fiind un obstacol în calea unităţii depline era faptul că românii din Vechiul Regat şi cei din provinciile nou dobândite nu sunt familiari unii cu alţii, nu îşi cunosc cultura, obiceiurile şi tradiţiile. Deşi contacte şi transferuri culturale au existat şi înainte de război, noul context al României Mari necesita un angajament mai larg, iar legăturile trebuiau extinse la un segment mai mare al populaţiei. Printre soluţiile propuse s-a aflat şi aceea a cunoaşterii reciproce, prin călătorii şi vizite de o parte şi de alta Carpaţilor, pentru a încuraja o mai bună înţelegere, familiaritate şi unitate în rândul românilor. Analizând articole de presă, note de călătorie şi memorii, prezenta lucrare abordează modul în care turismul şi călătoriile au stimulat legăturile culturale şi sociale între românii din diferitele regiuni ale României Mari, consolidând sentimentul de apartenenţă la aceeaşi comunitate naţională.
Cuvinte-cheie: România Mare, unificare, integrare, naţiune, cultură, Transilvania, călătorie, memorialistică
