AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.
Autori: INA VĂDEANU.
DOI: 10.24193/subbhistart.2020.03
Published Online: 2020-12-30
Published Print: 2020-12-30
pp. 39-66
FULL PDF
REZUMAT.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Transilvania exista o cerere de forță de muncă specializată, pe șantiere precum construirea căilor ferate,, construcția de drumuri și poduri, pentru care italieni proveniți din zone cu tradiție constructivă recunoscută, precum cei din zona Trentino, sunt încurajați și susținuți de administrația austriacă să emigreze. Emigranții italieni în Transilvania, în marea lor majoritate activând în domeniul construcțiilor, erau o comunitate săracă în mijloace, însă bogată în resurse umane și antreprenoriat. În subsidiar, acești constructori italieni, „maeștri muratori”, stabiliți definitiv în Transilvania vor contracta șantiere mai mici, propuneri ale comunităților parohiale rurale mai înstărite, cazul fostelor sate grănicerești, capabile a susține financiar construcții mai elaborate, în plan morfo-stilistic și decorativ, reglementate sub umbrela acelorași restricții imperiale sub imperativul cărora se construia în toate provinciile austriece ale perioadei. În lipsa datelor de arhivă relevante la nivelul paternității edificiilor discutate aici, instrumentul prioritar al prezentului studiu ce urmărește identificarea colaborării unor „maeștri muratori” italieni, este investigarea stilistică pornind de la certitudinea prezenței acestora în contextul a trei edificii bisericești aferente perioadei de referință: biserica din Cășeiu, construită de Antonio Baizero din Udine, biserica romano-catolică din Ileanda, ridicată de emigranții italieni pentru deservirea propriului serviciu religios și respectiv biserica din Livada (Dengeleag), construită de Lorenzo Zottich, posibil aparținând unei a doua generații de emigranți constructori italieni în Transilvania. Toate aceste construcții prezintă trăsături stilistice comune, integrate uneia din cele trei categorii reprezentative, identificate în cadrul „Episcopiei greco-catolice a Gherlei”, anume celui mai elaborat model arhitectural agreat de către autoritățile austriece: biserici rurale cu un singur turn pe fațadă, turn cu o profilatură neoclasică de inspirație a stilului baroc ce implică totodată cel mai complex nivel local de manoperă al momentului. În contextul lipsei datelor de arhivă relevante asupra paternității constructive în cazul majorității acestor edificii, identificarea prezenței și a participării constructorilor italieni pe șantierele din cadrul „Episcopiei greco-catolice de Gherla”, a utilizat ca instrument de studiu principal, analiza stilistică a monumentelor, ceea ce a avut drept rezultat lansarea unor ipoteze menite a fi validate în viitor prin studii aplicate de arhivă. Caracteristici morfo-constructive similare bisericilor din Cășeiu, Ileanda, Livada (Dengeleag) încununate de prezența turnului neobaroc, a cornișei ondulate ce integrează orologii decorative, cu un nivel de dificultate ridicat în ceea ce privește construcția, ne indică o posibilă prezență a constructorilor emigranți italieni: Orman, jud. Cluj (1865-1867). Livada – Dindeleag, jud. Cluj (1868), Buciumi, jud. Sălaj (1872), Rus, jud. Sălaj (1890-1894), Poieni, jud. Cluj (1892), Apahida (1892), Borșa (1900), Dobricul Mare, jud. Bistrița Năsăud (1902), Sâncraiu Almașului, jud. Sălaj (1902), Agrieș, jud. Bistrița Năsăud (1905-1906), Șieu Cristur (1906), jud. Bistrița Năsăud, Lunca Ilvei (1906-1910), jud. Bistrița Năsăud, Chizeni (1910), jud. Bistrița Năsăud, Urișor (înc. 1910), jud. Cluj, Rohia, jud. Maramureș (1911), Biserica din Sașa (1907-1911), jud. Alba, Diviciorii Mici, jud. Cluj, (1912), Surduc, jud. Sălaj (1913), Câțcău, jud. Cluj (1914). Demonstrația finală rămâne însă a fi validată în urma unor documentate studii de arhivă aferente.
Cuvinte cheie: emigranți italieni, arhitectură greco-catolică, „Episcopia greco-catolică de Gherla”, biserica greco-catolică din Cășeiu, biserica italienilor romano-catolică din Ileanda, biserica greco-catolică din Livada (Dengeleag), Lorenzo Zottich, Antonio Baizero da Udine.
