| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Afecţiuni traumatice ale articulaţiei pumnului şi mâinii la sportivii de performanţă. Suprasolicitările impuse de marea performanţă, dezechilibrele dintre solicitările mecanice ale efortului sportiv şi rezistenţa funcţională a ţesuturilor, a determinat o incidenţă crescută a traumatismelor la nivelul articulaţiilor în cadrul ramurilor sportive studiate. Studiul a cuprins un lot de 155 de sportivi (52 de sex feminin (33,5%) şi 103 de sex masculin (66,5%), componenţi ai ramurilor sportive: atletism (probele de sprint şi garduri), baschet, handbal, fotbal, volei, divizia A1 şi A2, din Timişoara şi Lugoj, cu vârste cuprinse între 13-42 de ani, şi o vechime în sport cuprinsă în intervalul 4-20 ani, la care la care s-a urmărit incidenţa, frecvenţa şi localizarea traumatismelor specifice precum şi cauzele care au determinat producerea, traumatismelor. Studiul s-a derulat pe o perioadă de 3 ani competiţionali când s-a reuşit urmărirea îndeaproape a sportivilor respectiv: august 2006 – iulie 2009. SCOPUL LUCRĂRII. Reducerea numărului de traumatisme la sportivii cuprinşi în studiu, prin identificarea factorilor de risc şi introducerea în procesul de pregătire a unor programe de exerciţii profilactice şi a tehnicilor de stretching, atât în încălzire cât şi în refacerea postefort, în scopul prevenirii şi a creşterii performanţei sportive. MATERIAL SI METODE. Metode de cercetare: documentarea ştiinţifică, metoda observaţiei, metoda experimentală, metoda conversaţiei, convorbirii, chestionarului, metode de investigare IRM, CT, metoda statistica şi grafică. (1,2,3,4,5,6,7) Am comparat toate segmentele traumatizate, (N=11) în funcţie de numărul maxim de traumatisme prezentate de sportivi, pe grupe de vârstă şi vechime în sport pentru a putea evidenţia grupele de vârstă şi vechime în sport cu numărul cel mai mare de traumatisme înregistrate, şi segmentele cele mai afectate, pe cele două perioade de timp (înainte şi după aplicarea programului de exerciţii profilactice). REZULTATE. Numărul sportivilor accidentaţi a scăzut de la 43 la 31 (-12 sportivi) în perioada 2. Majoritatea afecţiunilor sunt la degete, iar sportivii cei mai afectaţi sunt voleibaliştii (acţiunea de blocaj în volei). În funcţie de segmentul traumatizat, grupele cu vechime în sport cele mai afectate, indiferent de sex ori ramura sportivă practicată, pe întreg eşantionul de sportivi (N=155) în ambele perioade de timp sunt: 4-6 ani pentru atletism, 7-10 ani şi 10-15 ani pentru jocurile sportive. Pe discipline sportive, voleiul ocupă primul loc, cu o medie de 40% (14 sportivi accidentaţi din 40) din sportivi fiind accidentaţi, ceea ce confirmă date din literatura de specialitate.
Cuvinte cheie: traumatisme, articulaţie, mână - pumn, sportivi de performanţă.
|
|
