Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Piesa din 2005 a lui Vişniec, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte este propunerea ficţională a unui Cioran în ultima sa călătorie în Paris, oraşul său adoptiv. Dramaturgul ia distanţă cu abilitate faţă de capcanele hagiografiei tradiţionale, anume de a imagina şi reimagina biografia lui Cioran, cu trecutul ei românesc. Prezentul text ia în discuţie şi analizează abordarea lui Vişniec din perspectiva relaţiei lui Cioran cu ţara de origine, abordând textul dramatic şi anumite scrieri ale eseistului român pe tema românităţii şi a conştiinţei naţionale sau a lipsei acestora. De asemenea, problematizează legăturile lui Cioran cu pământul natal şi cu celebra atitudine faţă de aşa-zisa „nimicnicie românească”, „eterna ratare românească” pe care Vişniec o conturează cu tuşe groase. Abordând un monstru sacru, dramaturgul aduce nu numai un tribut critic eseistului, dar se situează pe aceeaşi linie a problematicii apartenenţei etnico-spirituale, ce înseamnă să fii român şi departe de casă. Împingând critica la extrem, este luată în discuţie însăşi pertinenţa faptului de a te simţi “român”.

Cuvinte cheie: Matei Vişniec, Emil Cioran, România, exil, conştiinţă naţională