| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Shakespeare este unul dintre cei mai „adaptaţi” autori clasici, iar dorinţa de a adapta piesele lui Shakespeare pare să crească tot timpul. De la George Cukor, Franco Zefirelli şi Akira Kurosawa, la regizori/scenarişti ca Baz Luhrmann şi actori/regizori ca Lawrence Olivier şi Kenneth Branagh, ispita de a-l adapta pe „Bătrînul Will” la noile contexte a rămas intactă. De-a lungul anilor, peste 250 de filme au fost adaptate, transformate sau transpuse din piese şi idei ale autorului de secol al XVI-lea. Nu s-a pus nici o restricţie de producţie Bardului, de la producţiile scumpe hollywoodiene, la seriile fidele de la BBC, cele ale cineaştilor independenţi, ale autorilor japonezi, thailandezi, producţiilor de la Bollywood, o serie largă de genuri, de la teatrul de televiziune la producţiile complexe pentru micul ecran, ecranizări, sau animaţii şi serii manga reinterpretate în diferite contexte politice şi culturale din întreaga lume ale lucrărilor celui mai important dramaturg al tuturor timpurilor. În ultimii 200 de ani, operele lui Shakespeare au fost prelucrate pe diferite suporturi; au fost transpuse în poeme, tablouri, operă sau alte contexte melodramatice, însă acum, prin adaptarea lor pentru ecran publicul are acces mai uşor la ele, textul shakespearian fiind disponibil unor publicuri mai largi şi unor contexte artistice noi şi provocatoare. Cîteva întrebări decurg de aici: afectează popularizarea Marelui Will conţinutul pieselor lui? Ce e „cu adevărat” shakespearian şi ce e „de factură” shakespeariană sau inspirat de Bard în aceste noi versiuni? Unii critici, printre care şi James Agee sau Normand Berlin, au folosit metode de evaluare a acestor probleme ţinînd cont de gradul de fidelitate sau/şi distorsiune a textului. A vedea cîte replici au fost incluse, cît de fidelă este ecranizarea termenilor originali în ceea ce priveşte acurateţea textuală e o manieră de a urmări procesul adaptării. O alta ar fi luarea în considerare a chestiunilor fundamentale ale fidelităţii în context general al adaptării pieselor lui Shakespeare pentru marele ecran.
Cuvinte cheie: Shakespeare, filme, adaptări
|
|
