Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Acest eseu iniţiază o interogaţie asupra teatrului ca acţiune a memoriei. Pornind de la o consideraţie a conceptului lui Foucault a spaţiilor herotopice, se deplaseză spre o trecere în revistă a spaţiilor imaginare ale teoriilor şi tehnicilor mnemonice clasice şi, în consecinţă, încorporarea acestora în piesele de mister şi de moralitate ale Evului Mediu. Din acest punct, în continuare abordează spaţiile imaginare ale Renaşterii, cunoscute drept Teatre ale Memoriei, precum şi spaţiul fizic al teatrelor din perioada elisabetană. Caut apoi să descopăr modalităţi prin care aceste concepţii ale spaţiului şi memoriei sunt reinventate în secolul XX şi în teatrul contemporan european, în opera lui Beckett şi Kantor, şi în final în reapariţia memoriei prin intermediul imaginii, în opera dramaturgilor şi regizorilor contemporani est-europeni. Discuţia se concentrează aici în mod special pe unele producţii ale Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, care îi sugerează puternic autorului că opera unor regizori contemporani, români şi maghiari, confirmă că teatrul este, cel puţin în unele din formele sale, o materializare a imaginilor memoriei în spaţiu.

Cuvinte cheie: teatru, Beckett, Kantor, spaţiu, memorie