Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Istoricii teatrului şi istoricii de artă folosesc deseori termenul de teatralitate cînd descriu imagini sau fenomene artistice mai complexe. Acest articol încearcă să introducă cititorului semnificaţiile multiple ale „teatralităţii picturale” sau, cu alte cuvinte, teatralitatea manifestată în imaginile pictate. Pornind de la exemplul picturilor religioase, autorul discută niveluri diferite de înţeles în care teatralitatea poate fi percepută de privitorul unei picturi fie datorită concepţiei artistice, a convenţiilor de un anumit „gen” care încearcă să transmită un anumit mesaj, fie pur şi simplu datorită percepţiei subiective a spectatorului. Prin urmare, diferitele niveluri de manifestare a teatralităţii, aşa cum sunt prezentate aici, sunt: cadrul şi încadratura, timpul şi spaţiul, construcţia personajului şi conceperea acţiunii. Când o pictură reuşeşte să reconstruiască un spaţiu acustic în mintea privitorului doar prin mijloace vizuale, când aduce dialogul pe buzele personajelor, când stabileşte mărci ajutătoare care funcţionează asemenea „didascaliilor” într-o piesă de teatru, creând posibilitatea unui transfer de la reprezentarea bidimensională la tridimensionalitatea spectacolului teatral, putem vorbi despre teatralitate.

Cuvinte cheie: teatralitatea, pictură, iconografie teatrală, didascalii picturale