Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Spre deosebire de istoria picturii, care se bazează pe existenţa fizică a obiectului studiat, istoria teatrului - unde obiectul de studiu este prin definiţie un produs artistic efemer - se elaborează prin asamblarea surselor documentare (imagini şi texte) pe care istoricii teatrului le folosesc pentru a analiza obiectul în absenţa lui. Articolul de faţă se centrează pe principalele remarci pe care le fac istoricii teatrului cînd abordează analiza înregistrărilor vizuale. Acestea ţin de dihotomia dintre monument şi document, care caracterizează imaginea vizuală (teorie dezvoltată de istoricul de teatru italian Cesare Molinari, după postulatele lui Michel Foucault). În al doilea rând, istoricii vor distinge între sursele direct sau indirect iconografice, pentru a aplica metodologii distincte în fiecare caz în parte. Semnificaţiile şi valoarea testimonială a înregistrării vizuale sunt alte două importante subiecte care trebuie luate în considerare atunci când sunt examinate sursele iconografice. Care parte a reprezentării vizuale ţine de subiectivitatea pictorului sau de convenţiile artei vizuale şi care pot fi interpretate ca date istorice despre teatru? O atitudine critică faţă de contextele sociale şi culturale ale epocii (legate de producţie, funcţii şi scopuri ale imaginii) va permite reinterpretarea imaginilor cunoscute, dar şi interpretarea celor anterior necunoscute. În final, vom lua în considerare şi aspectele tehnice ale imaginii (desenul, gravura) care pot influenţa felul în care spectacolele de teatru (subiecte ale imaginii) sînt reprezentate. Toate aceste aspecte converg în aceeaşi manieră de cercetare şi participă la interpretarea imaginii ca sursă pentru istoria teatrului.

Cuvinte cheie: iconografie teatrală, imagine, cercetarea istoriei teatrului