Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA BIOETHICA - Ediţia nr.2 din 2012  
         
  Articol:   PE MUCHIE DE CUŢIT. DREPTUL LA VIAŢĂ/DREPTUL LA MOARTE. PRINCIPII PENTRU UTILIZAREA UNOR MIJLOACE TERAPEUTICE PROPORŢIONATE.

Autori:  SIMONA ŞTEFANA ZETEA.
 
       
         
  Rezumat:  Care ar trebui să fie atitudinea unui medic în abordarea unui bolnav terminal? De ce sunt unii medici înclinaţi spre practicarea eutanasiei şi cât de legitimă le este deschiderea în acest sens? Cum poate să respecte un medic principiul fundamental al profesiunii lui de a apăra şi salva viaţa pacientului său fără a cădea totodată în extrema încrâncenării terapeutice? Iată care sunt întrebările la care aş dori să răspund prin articolul de faţă, propunând ca soluţie respectarea dreptului la viaţă şi concomitent a dreptului la moarte. Fără a avea pretenţia de a oferi reţete, nădăjduiesc să pot schiţa în cele ce urmează, dintr-o perspectivă teologică, o serie de piste de reflecţie în ceea ce priveşte principiul utilizării unor mijloace terapeutice proporţionate în cazul bolnavilor terminali, convinsă fiind că – dacă anticiparea voluntară a morţii este un rău obiectiv, nici încrâncenarea terapeutică nu este legitimă. Aceasta pentru că – deşi fiecare bolnav are dreptul la îngrijiri medicale şi fiecare medic are datoria de a i le acorda – nu este obligat să accepte să i se prelungească viaţa cu orice risc şi în orice condiţii. Fără a face sau cere să se întreprindă ceva pentru grăbirea morţii sale, bolnavul poate solicita întreruperea unui tratament sau refuza o intervenţie dacă acestea sunt disproporţionate în raport cu rezultatele reale sau scontate şi pronosticul bolii, iar medicul poate acţiona în acelaşi sens după analiza atentă a cazului şi perspectivelor şi în urma unei discuţii oneste cu pacientul, a consultării familiei şi colegilor antrenaţi în îngrijirea lui (asistenţi medicali, dar şi psihologi, clerici sau teologi eventual), implicându-se în fiecare caz cu toată competenţa profesională şi responsabilitatea etică.

Cuvinte cheie:eutanasie, viaţă, moarte, suferinţă, încâncenare terapeutică, mijloace terapeutice proporţionate

 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă